"Călătorului îi stă bine cu scrumul" – 1855 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
LLord_kanne
M-am născut în 1982 la Iași, după care la scurt timp „am fost strămutat” în Bihor unde viețuiesc și acum. Nici aici n-am putut sta locului așa ca înstruirea primară am facut-o pe rînd în 3 localități Bihorene. Ruperea de cuibul părintesc, care nu s-a produs niciodată, a început în 1996 când am fost admis la un Colegiu Național din Oardea unde timp de patru ani (extrem de fericiți) am făcut liceul. Deoarece călătorului îi stă bine cu drumul, în 2000 am plecat la facultate în Timișoara la Universitatea de Vest unde alți patru ani (iarăși tare interesanți) am urmat cursurile unei Facultăți umaniste. M-am întors în Oradea în 2004, iar de atunci sunt lucrător pe holda statului, fără convingere, fără speranță dar cu inima alături.
28 poezii, 0 proze
vasi
2 poezii, 0 proze
MCMacovei Costel
Arată-mi urmele Lăsate prin lume Călătorule. Desfată-mi urechile Cu vorbe meșteșugite Vorbitorule. Deschide-mi poarta Cunoașterii Inţeleptule. Împreună Vom dăltui realitatea. Tu esti mâna, Eu sunt unealta Împreună suntem Voinţă.
1320 poezii, 0 proze
TATarniceri Aurelia
La început, am fost un pumn de lut în mâna Creatorului meu. Cu dragostea Lui, El m-a mângâiat și mi-a dat formă și culoare. Apoi m-a așezat în brațele vieții care să mă ducă la izvoare și să mă umple. Însă pe drum, nu știu cum, am lunecat în abis și m-am transformat în cioburi. El, taina existenței mele, m-a cules bucată cu bucată și m-a așezat în vasul în care adunase toate lacrimile mele. Apoi, a luat lumină din însăși ființa Lui și a așezat-o în inima mea. Și astfel am devenit lumină din lumină, străpungând întunericul și devenind... un strop de divin.
121 poezii, 0 proze
Adrian Nastase
Oare conteaza cine sunt, oare conteaza cine am fost - cuvintele raman chiar daca pentru unii nu au nici-o insemnatate fiecare cuvant poate insemna o particica din ceea ce simt si sunt. viatza e efemera dar cuvintele pot spune multe cautatorului... nu fac poezie, nu fac proza, sunt doar cuvinte ce vor sa insemne ceva, chiar de poate nu au vreo logica.
17 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
intreaga Prefață a lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea \"Sânt pentru ca Este\" Au apărut în vremurile noastre, pe planetă, milioane de cărți și tot atâtea milioane de monumente ale prostiei și orgoliului de-a fi scriitor cu orice preț. Pădurile pământului au fost exterminate cu sălbăticie pentru a se tipări pe lemnul lor disprețul și aroganța unor indivizi care, în fața Creatorului, descalifică specia umană. Nu este prima dată când spun că lemnul plânge de durere când este imprimat cu stupizenia și obscenitatea umană și vibrează fericit atunci când se aplică pe el cerneala tipografică a Înaltului. Cartea lui Harry White de Danciu a bucurat lemnul sacrificat pentru a fi editată, afirm acum, când piața literară e plină de surogate subordonate mentalității de tarabă. E timpul altor cărți, a venit vremea ca “glorioasa literatură” să apună, să întâmpine cu respect o altă ordonare a literelor, cuvintelor, frazelor și sensului acestora. Omenirea trebuie să învețe altă limbă, una universală,...
0 poezii, 0 proze
MOMary Oliver
Mary Oliver s-a născut la 10 septembrie 1935, Ohio, U.S.A. A frecventat Universitatea de Stat din Ohio și Collegiul Vassar dar nu a luat vreun titlu important. A lucrat ca secretară la Edna St.Vincent Millay. Cărți publicate: „Nici o călătorie și alte poeme” (1963), „Râul Styx, Ohio și alte poeme” (1972), „Călătorul de noapte” (1978), „Primitivul american” (1983),”Casa luminii” (1990), „Noi poeme selectate ” (1992), „Pinul alb” (1994), „Manual de poezie” (1994), „Pășunile albastre” (1995), „Vântul de Vest: poeme și poeme în proză.” (1997), „Reguli pentru dans: manual pentru cititul și scrisul în versul clasic” (1998), „Orele de iarnă: proză, poeme în proză, și poeme” (1999), „Bufnițele și alte fantezii: poeme și eseuri” (2003), „De ce mă trezesc devreme” (2004), „Eseuri și alte însemnări” (2004), „Sete” (2006). Locuiește în Provincetown, Massachusetts – America. A câștigat Premiul Pulitzer în 1983, apoi National Book Award în 1992.
1 poezii, 0 proze
RMradu-ilarion munteanu
Născut sub semnul Gemenilor, într-un orășel din Valea Jiului, în precedentul an al câinelui de foc, între mineri și momârlani, de origine fizician, de profesie pensionar. Redactor la portalul cultural LiterNet.ro. Coautor negru la o serie de volume de chimie macromoleculară, cu un singur nume pe copertă. Coautor (alături de fiul său Ramiro) la volumul de proză Glissando , Editura Napoca Star, Cluj, 2001. A mai publicat volumele Nisip peste bordul nacelei , editura LiterNet.ro, 2003 (o versiune selectată a primului volum), Fals tratat de alchimie onirică , Editura EIKON, Cluj, 2005, proză, Osmoze , ăproză, Editua Limes, Cluj, 2007, Călatorul de serviciu , jurnal, Editura MNLR, & Editura Semne, București, 2008, și , proză, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2008. Publică proză, foarte puțină poezie, eseuri, cronică de carte, de teatru și de cinematecă, în reviste digitale online și în mai puține reviste tipărite. Sit personal http://rim.tmp.ro
38 poezii, 0 proze
Andrei Dragulinescu
Data nașterii: 4 martie 1981 Absolvent al Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației, Universitatea Politehnica din București, promoția 2004. Doctor inginer, din 2008. Conferențiar universitar la aceeași facultate (septembrie 2021 - prezent). Absolvent de studii postdoctorale, in 2013. Absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul” din București, promoția 2017 (șef de promoție). Autor al volumelor: 1. Dependența în cultura și civilizația morții, Ed. Christiana, București, 2008. 2. Experimental Results and Simulations of Advanced Optoelectronic Devices, Ed. Matrix Rom, București, 2009. 3. Urcuș duhovnicesc - Culegere de texte creștin-ortodoxe culese și comentate de Andrei Drăgulinescu, Ed. Agapis, București, 2009. 4. Tărâmul de dincolo de Poezie, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2010. 5. Idolii „fără fir”. Telefonia mobilă și poluarea electromagnetică, Ed. Christiana, București, 2010. 6. Călătorul care știa povești. Povești și povestiri...
8 poezii, 0 proze
Călătorului îi stă bine cu scrumul
de George Asztalos
n-am alte combinații luate cîte x sau n nu am decît să vă terorizez drăgăstos pentru că întotdeauna chiar și la urmă călătorului îi șade bine cu scrumul pentru mine poezie e cînd ajungi să pui chiar...
Vointa Dragostei
de Vintila Robert
Gerul cutremura muntii, Codrul este zgribulit, Totu-ngheata-n toiul noptii, Soarele a amutit. Copacii goi au toti paltoane, Din plumb usor si moale. Iarna aspra este-n toane, Din varfuri inspre...
călătorului îi stă bine cu drumul până când drumul se termină într-o vale
de Bogdan Geana
iar pașii noștri se pierdeau prin timpuri noi, spălați de tălpile cu ștergător și pompiță, zămisliți de argus la o beție în bombay, când toate vacile deveneau io, iar ultimul ochi de pulover se ținea...
un călător
de Florentin Cristian
Călătorului îi stă bine cu drumul Și cum doru-i călător cu duiumul Mănânci pe pâine o adevărată epopee Ca să nu ajungi la ananghie Dar dorul să te ție
Trenul vieții
de Dan Constantin
vagoane pline sub razele soarelui, râuri de sare îngreunează geanta visului neîmplinit *** trec minutele se plictisește luna- călătorului îi stă bine cu drumul, trece acceleratul. **** o paralelă...
poem
de Alexandru Ionașcu
este acesta ˖˖˖ Am avut o tentativă de parcurgere a volumului scolastic bunica udă florile cu o stropitoare florală şi uriaşii coboară din petalele deschise doar pentru a rătăci prin subteranele...
Codrin - V -
de Emil Iliescu
Răspândise luna pe cer lacrimi de sânge, în noțile când Anuța păzise somnul adânc și parcă străin de viață a lui Ilarie. Mitru îi spusese că rana de la picior este destul de aprigă, dar pădurarul era...
Calul mecanic aducator de zambete
de Mara Ryan
Stația de tramvai e ca intotdeauna plină. Plină de oameni. Imi cer scuze, dar alte mamifere bipede nu am identificat. M-a pufnit râsul într-o zi, gândindu-mă că s-ar putea ca pe toți acei oameni să-i...
calatorul care a devenit poet
de Iurie Burlacu
călătorul care a devenit poet lovindu-se cu capul de piciorul unui înger * * * el călătorea întruna avînd scopul evadării de sine în fiecare noapte poposea pe la vreo văduvă cu o casă de copii iar...
Vițelul
de Nicolae Diaconescu
Vițelul E mare vânzoleală în sat. Căruțele umblă de colo, colo, oamenii n-au astâmpăr până după miezul nopții, culeg porumbii, bat nucii, adună merele. Noi am rămas în urmă și mama a rugat-o pe Oana...
Tratat de calatorie(SPATIU, viteza, timp)
de Saldinger Oly
Mă aflu într-un vehicul în mișcare; plecat la vânătoare. Mi-am lăsat sinele să plece la plimbare cu trenul. Vocea nazală a lucratorilor de la căile ferate e mereu aceeași: „Trenul cutare pleacă din...