Andrei Dragulinescu

Era o noapte neagră, fără stele. Pluteam în apele liniştite ale Pacificului de Nord. Nu ştiu precis la ce longitudine şi latitudine ne aflam, căci soarele

Sunt ca o carte cu foi gălbenite, În care cu greu se mai poate citi; Sunt ca un pom fără frunze și fructe Care la anul din nou va-nflori. Sunt ca o harpă cu corzile rupte Prin care mai trece o

Scara pe care urc are treptele unse cu unt. Deseori când ridic mâna de pe o treaptă ca să mă apuc cu nădejde de următoarea, mâna îmi alunecă și cad din nou în mocirlă... Mă scutur precum câinele de

ultima erupție a vulcanului stromboli și diferențierea sentimentului spațial la frobenius sprâncenele rimelate în verde ale provei bătrânei corăbii constituirea organismului central judiciar privind

Sunt un om bătrân. Cât de bătrân, nici eu nu știu. Lunile lui Halfvgor au răsărit și au apus de nenumărate ori peste căruntețele mele. Acum m-am întors doar ca să scriu rândurile acestea, după