Mediu
vagoane pline
sub razele soarelui,
râuri de sare
îngreunează geanta
visului neîmplinit
***
trec minutele
se plictisește luna-
călătorului
îi stă bine cu drumul,
trece acceleratul.
****
o paralelă
echilibrul roților
așteaptă trenul,
frunzele gândurilor
compostează biletul
***
concertul roții
sparge negura vremii,
steaua adună
sclipirile șinelor-
lipsește dirijorul
***
frânturi din viață
adunate într-un vis
atârnă greoi
deasupra drumețului,
deșteptarea zorilor.
011828
0
de netrecerea trenului vieții
presimțindu-te grăbit
își spală lacrimile stalagtite înghețate
în linia dreaptă roșu covor
pe care pașii tăi să ajungă la mine