"Cântă moartea" – 20183 rezultate
0.01 secundeMeilisearchJimi Hendrix
La 27 noiembrie 1942 se naste la Seattle James Marshall Hendrix dintr-o familie in care s-a amestecat sange de alb, negru si rosu. La unsprezece ani, putin dupa moartea mamei sale, incepe sa cante la chitara. La 16 ani abandoneaza scoala si devine un muzician ratacitor. Ei, nu trubadur, nu, ci rythm&blues si rock’n’roll. Dupa ce face armata la parasutisti, la 21 de ani devine session man, adicatalea canta si el cu cine avea nevoie de un chitarist de acompaniament. In ‚65 isi face primul grup, dar nu are prea mare succes in America, asa ca un baiat dragut, Chas Chandler de la Animals il duce la Londinium, unde Jimi devine star. Dupa ce da niste albume tari gen „Are you experienced?”(‚67) sau „Electric Ladyland”(‚68) si dupa ce face istorie la Woodstock(‚69) si in insula Wight(‚70), Jimi moare din cauza unei supradoze in anul de gratie 1970. Daca va fascineaza chitara lui ca si pe mine, va invit sa-i cititi si versurile. Merita.
28 poezii, 0 proze
SSilv
-Despre mine sätul de "Criticä profesionistä", de la tovaräsi de "breaslä", car, "fär de gresealä gramaticala", "filtreazä" arta aci in net, dupä propria matritä, cä darä la urma urmei a cui o fi Siteul Agonia? Asa cä eu mä duc un pic, sätul si amärät si i-mi iau si versurile cu mine. Un motiv de se va cäutä intrebati-o pe dna. invätätoare Marina Nicolaev,dnä. demnä de mentalitate strict comunistä färä deschideri laterale, sustinätoarea metodei "Dacä nu bati copilu nu faci om din el"! Da unu am sä las ca umbrä a problemelor mele. Min(i)a Domnului poezie [ ] Moartea viersului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Silv [Fabian ] 2005-09-28 | | Se pare mai existä, un derivat de Zeu, Sau poate-i chiar acela, cel mare Dumnezeu. Vestit a tot puternic, ieri i-am simtit minia, Sint sigur, protejazä, din umbrä Agonia! Scrisesem doar in grabä, un vers usor German, Si fär´de memorare-l public, gest uman. Dupä un timp, ferice, vreau sä mi-l recitesc, Sä-mi savurez creatia si sä mä...
3 poezii, 0 proze
DCDimache Constantin
Salut numele meu este Dimache Constantin sunt nascut in anul "sperantei" "89 si dupa cum veti vedea in poeziile mele sunt cel mai trist "copil cu barba" pe care il veti cunoaste vreodata. M-am nascut la sat in filipestii de targ sunt mandru ca sunt tzaran(nu sunt tzaranul de care voi credeti ...acei tzarani ii poti gasi si la oras). Am o viata nu tocmai perfecta,am trecut si prin rele si prin bucuri,dar mai mult prin rele,am iubit chiar daca au ramas amintiri si lacrimi ,am fost iubit de anumite fete ce nu le mai poti numi fete(chiar daca substantivul "carpa" este la feminin),am vazut moartea in fatza ochiilor,am vazut si speranta intr-o lume a morti ,am vazut pana si miracole in aceeasi lume. Sunt un tip care ma indragostesc repede,dar imi trece la fel de repede,sunt un baiat care isi cauta iubirea intr-o lume in care aceasta este doar un mit(ceea ce vezi doar in basme si in filme de dragoste)
4 poezii, 0 proze
ADana-maria david
Doar muritorii cauta nemurirea fiindca nemuritorii nu stiu ce este aceasta. Ceea ce nu mă ucide mă face mai poet. Poezia este o trecere de pietoni între viață și moarte. Fiecare poezie este o reîncarnare sub o altă limbă de moarte. Cu fiecare cuvânt, mi se scurge o picătură de viață. Poezia este singura disciplină în care poetul este indisciplinat. Omenirea se duce de râpă, norocul nostru că mai există poeții.
15 poezii, 0 proze
XVXavier Villaurrutia
Xavier Villaurrutia (1903-1950) este un poet mexican cu debut timpuriu, integrat grupului Contemporaneos. Dincolo de accentele romantice și de rigoarea intelectuală, specifică acelui grup, rămâne poetul "nocturnelor", îndatorat într-o oarecare măsură suprarealismului. Opera poetică: * Primeros poemas (Primele poeme), 1923 * Nocturnos (Nocturne), 1933 * Nostalgia de la muerte (Nostalgia morții), 1938 * Decima muerte y otros poemas no coleccionados (A zecea moarte și alte poeme needitate), 1941 * Canto a la primavera y otros poemas (Cântecul primăverii și alte poeme), 1948 * Obras (Opere), 1966 *** Xavier Villaurrutia y González (27 August 1903 – 31 December 1950) was a Mexican poet and playwright, whose most famous works are the short theatrical dramas, called Autos profanos, compiled in the work Poesía y teatro completos published in 1953. Xavier Villaurrutia was born in Mexico City in 1903. He studied in the Escuela Nacional Preparatoria( National Preparatory School) and in the...
2 poezii, 0 proze
CRClemente Rebora
Clemente Rebora s-a născut la Milano la 6 ianuarie 1885 și a murit la Stresa (1 noiembrie 1957). A absolvit Facultatea de Litere din Milano, fiind apoi profesor în diferite școli și ocupându-se și cu activitatea publicistică (e prezent în revista florentină „La Voce”). Chiar editura revistei „La Voce” îi publică în 1913, volumul de debut Frammenti lirici. După experiența traumatisantă a războiului (la care participă ca infanterist), în 1922 publică placheta Canti anonimi. Este un bun traducător din Tolstoi, Gogol și Andreev. Se va călugări în 1933, iar din 1936 va fi prelat la Stresa până la moarte. Receptarea și integrarea „fragmentelor lirice” în tradiția poeziei de valoare din prima jumătate a secolului a fost lentă; dacă inițial trece drept un poet oarecare, ba chiar este total respins de un critic de importanța lui E. Cecchi, abia în 1937 va fi reabilitat de Gianfranco Contini, fiind considerat un expresionist de talie europeană. Criticul Vincenzo Mengaldo insistă asupra...
0 poezii, 0 proze
CHCorina Hapca
"Ea canta... Pe buzele ei calde mi se naste sufletul."
5 poezii, 0 proze
Maria Hirtopanu
Eu m-am nascut acolo unde si muntii canta Cand se avanta vantul prin codrii cei merei. Avea pe gene lacrimi bunica mea cea sfanta, Si aveau si muntii lacrimi pe obrajii lor de strei
1 poezii, 0 proze
PȘPopescu Balaban Ștefan
Uneori mă întreb dacă sunt eu cel ce cântă la chitară, cel ce peste hopuri vrea să sară, sau cel ce se ascunde în cămară gândind că pe geam o să sară, doar să nu fie prins mâncînd dulceață goală, sau, sau... sunt eu cel ce gândește la cele ce altul le pățește?
34 poezii, 0 proze
PIprofire ionela
Sunt un cineva cu buze zambitoare cu ochii plini de lumina si o inima care canta...
1 poezii, 0 proze
Cântă moartea
de Octavian Goga
Îmi cântă moartea la fereastră Ca o vecernie-n surdină, Îmi cântă-ncet povestea noastră: Un joc de umbre și lumină. Eu o ascult în noaptea mută, Din adâncimi îmi crește mare; Întreaga viață petrecută...
Grație
de Florin Andor
iau asupra-mi pasul grăbit fantoma cuminte prefăcută în carne împlinindu-mă caut durerea în ochii senini mucegăită lumea ta își cântă moartea într-un spațiu comun ți-a fost dat surâsul poți simți cum...
testament
de Buzoi Cornelia
chemarea celor din urma mi se impregneaza in nefericire si simt cu cioburile promisunilor imi taie si ultima vena de speranta imi scriu testamentul in ultima clipa de tristete fara a cugeta la...
Alinierea secundelor
de Lucian Radulescu
De negustat este inima mea, Pe clapele ei atatia au Compus simfonii, Dar nimeni niciodata Nu mi-a cantat nimic. Si eu tot astept si astept Poate de undeva din ungherul neluminat al Sperantei Voi auzi...
Poem fără titlu
de Paul Gorban
(Lui Andrei Alex Mihăescu) Nutresc voința mea de mine Și reușesc să-mi smulg copilăria Din criza pieii mele, Înjurând sictirul ce mă fură De lumea ce și-a culcat urechea Pe nebunia vremurilor grele....
în târgul nostru monoton
de Iftime Vasile
În târgul nostru monoton Prin cafenele și dughene Stau ofilite-n sutiene Trofeele din silicon. În târgul nostru monoton Rușinea-i dusă în vacanță Și nu-și mai are importanță Un „mă scuzați” sau un...
astenie pentru totdeauna
de Zburlea Ariana
ce iarnă ne-a fost dat să trăim toamna asta cu un mănunchi de flori ofilite la geam în loc de brad dovleac copt pe masă și radio românia muzical ninge cu frunze crocante, cu musculițe de pământ ud...
Poc!
de GrayShade
\"Azi am calcat pe un melc. A facut \'poc!\'.\"... Azi am calcat pe un suflet. Si l-am zdrobit sub talpa. A facut \'poc!\' si s-a spart in bucatele.. l-am cautat pe jos si n-am mai gasit decat...
Fragmente din viața mea
de Carmen Sorescu
Decorul depinde de imaginația fiecăruia: ești liber să-mi aranjezi inima cum vrei, eu plec să-mi petrec viețile următoare pe alt mal mai puțin abrupt, ți-o las până la anul poți aduce sentimente cu...
Un ultim omagiu
de Oana Izbașa
Această compunere a fost scrisă în data de 30 iunie, 2006, între orele 4 și 5 dimineața, a doua zi de la cumplitul deces al celui mai bun prieten al meu: pomul din fața casei. Pentru un prun care era...