Grație

iau asupra-mi pasul grăbit fantoma cuminte prefăcută în carne împlinindu-mă caut durerea în ochii senini mucegăită lumea ta își cântă moartea într-un spațiu comun ți-a fost dat surâsul poți simți cum te iubesc până dincolo fără nici o unealtă cuvintele curg în palmă îmbrăcând pe cel singur ispititor și umblu prin tablourile tale într-un limbaj comestibil mănânc și beau mă străduiesc să nu las urme de înfrângere să nu las în urmă ziua în care orice e prea mult tușesc ușor de vreme ce m-ai vândut femeia e doar o iluzie abandonată la gura copiilor acolo unde se risipesc drumurile cineva trudește să îmbrace o moarte în alb desăvârșit