Stau cu spatele la cer și plâng...
Agonia incomensurabilă mă măsoară din ochi și își bate joc
de vise, de imagini și de glasuri...
Parcă nici eu nu mai știu ce sunt,
sau cum mă cheamă... nu am
Cele trei picioare ale tale se incalta cu sufletul meu in fiecare zi. Esti mai mult decat pot intelege... iar eu sunt doar o mica zana... un semn de sus ca existam. Incerc sa trag cu dintii de o
M-ai cunoscut de niciodata
si m-ai uitat mereu de-atunci...
iar tu te stii ca-s obligata
de sase ori sa ma arunci.
Ma vezi prin ochelari de umbra
si crezi ca am innebunit...
tentatia e mult
Vorbesc o limbă ne’nțeleasă…
Iar sufletul meu strigă tot ce simt.
Că am nevoie de neînțeles
ca să trăiesc.
Iar lumea cântă doar într-un acord,
De mii de ani același…
și mereu
se-nchină.
Și crezi că nu cunosc ce simți,
Că sunt un înger mic ce a crescut în Rai?
Și crezi c-ai dat tot ce aveai,
Că ai murit și n-ajungi între sfinți?
(\" Acolo nu ajung decat copii cuminți!\")
Și