"Câmp de maci" – 20200 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
EGElisabeta Gîlcescu
Originie sănătoasă : tata prin mină, mama pe-acasă, cu frați mulți, unii chiar desculți, cu înalte frunți, cu multe punți, copii deștepți, descurcăreți, petrecăreți și iubăreți… Eram cea mai mică, din ultima sămânță, rămasă uitată, necenzurată, nechiuretată, nealterată, transformată în fată. Și fiecare cuvânt al meu să fie asemeni gingașului puf al păpădiei, purtat pe aripi de vânt spre inimi sincere și deschise, ușor și dulce, să nu rănească pe nimeni. În colecția Elisabeta Gîlcescu: IERI ȘI AZI - Editura Măiastra, 2009 LA CUMPÃNA DINTRE ANI - Editura Măiastra, 2010 FLORI DE CÂMP - Editura Măiastra, 2010 În curând Cărările vieții
94 poezii, 0 proze
JCJean Cayrol
Jean Cayrol est né le 6 juin 1911 à Bordeaux. Il n’a pas 12 ans lorsqu’il compose ses premiers poèmes. À seize ans, il fonde avec Jacques Dalléas « Abeilles et pensées », mensuel et revue littéraire des jeunes (1927-1929), quatorze numéros paraîtront et cette revue publiera des textes de Maurice Fombeure, Sabine Sicaud, André Salmon, etc. Jean Cayrol correspond avec des auteurs qu’il aime : Delteil, Dabit, Montherlant, Supervielle. Il rencontre Mauriac, publie en 1935 et 1936 deux recueils de poèmes ("Ce n’est pas la mer" et "Les poèmes du pasteur Grimm"). Il fonde une nouvelle revue littéraire « Les Cahiers du fleuve » (1934). Étude en droit et il deviendra bibliothécaire à la Chambre de Commerce de Bordeaux. Puis, le Seconde Guerre mondiale bouleversera sa vie. Résistant, arrêté en 1942, il est enfermé à Fresnes avant d’être déporté au camp de Mauthausen-Gusen où il ne sera libéré qu'en mai 1945. Il survit à l’enfer concentrationnaire. Expérience traumatisante qui le marquera durant...
10 poezii, 0 proze
ASAdriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
BRbarbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
PGPaul Guimard
"Miezul omului este solid, tare, poate chiar invariabil. Dar ceea ce face el depinde cam 99% de hazard. În linii mari, noi suntem cei care decidem, suntem liberi. Dar în privința bunurilor vieții, hazardul are de spus mai multe decât noi", a afirmat Paul Guimard (1921-2004), într-o convorbire memorabilă cu Jacques Jaubert. Ideea stă la baza a trei dintre cărțile lui cele mai citite: romanele Strada Le Havre (1957, Premiul Interallie), Ironia soartei (1961) și Bunurile vieții, best seller din 1967, care obține Premiul Librarilor și este imediat ecranizat, cu Michel Piccoli și Romy Schneider în rolurile principale. Paul Guimard a debutat ca jurnalist. Primul sau roman, Les Faux Freres (1956), obține Marele Premiu pentru umor, dar consacrarea literară vine abia după cărțile "serioase". În 1981 și 1982 este chemat la Elysee și face parte dintre apropiații lui Mitterrand. Se va distanța de acest episod printr-o altă frază rămasă celebră: "Singurul meu regret este că n-am obținut, în timpul...
1 poezii, 0 proze
Cosmin Tudone
m-a nascut mama cam cu 200 de ani mai tarziu decat as fi vrut...
7 poezii, 0 proze
GPGigi Burlacu - Pietreanul
Eram mai tânăr, cam bezmetic Și nu-mi păsa de mai nimic. Bunicul îmi părea patetic Pân-am ajuns și eu bunic! E-mail: gogibro@gmail.com Site web: http://uomorcucap.blogspot.ro/
50 poezii, 0 proze
GAGeorge Achim
născut 30 mai 1950 Păușești-Otăsău - jud. Vâlcea Asasin din fotoliu - roman Cap de drum - poeme Eminescu sau Cele zece porunci ale Limbii Române - poeme Botezul urșilor - versuri pentru copii Chipurile Oltului - poeme Povestea vorbirii - poezii pentru copii Hoinar prin doruri - poeme Cotite - fabule Întrebări de serviciu - poeme În grădina lui Ion - proză satirică Iubiri ratate - proză fantastică Drumuri - poeme Halouri - poeme Singur în oraș - poeme Trăsnăile lui Gogică - poezii pentru copii Poeme puțin bronzate - poeme Biografiile iubirii - eseuri Aproape de cer - poeme
42 poezii, 0 proze
LPLucian Preda
Provin dintr-o familie de boieri, cu carte la cap.Desi boieri cu titlu dat de mine saraci sunt ei si le e foarte bine.Am terminat scoala primara la 24 (generala nu ani)Liceul l-am facut pe langa Padurea Verde (mai repede Padurea Corbilor) la UMT am terminat cu brio (media 6) Imi plac florile de mai si ochii misteriosi ai prietenei mele.Sunt omul care vrea sa aseze pe ciorna sentimente sau ganduri. 8.07.03 o zi de suta mai departe istorie.
434 poezii, 0 proze
Nicolae - Claudiu Marinescu
Cine sunt? "Sunt sarpele cu aripi de porumbel si vulturul cu cap de hiena... Sunt omul trist ce zambeste si cel ce rade plangand"... alegeti-va de aici ceea ce va place. Sunt si bun si rau in acelasi timp, sunt si prost si destept, si cumpatat si nebun, si am curaj sa ma tem... Nu-s decat un om, ca voi... asa ca nu prea conteaza cine sunt eu, ci mult mai mult conteaza cine sunteti voi... si ce aveti de spus. Eu unul sunt dispus sa ascult... Totul e sa vreti sa incercati.
59 poezii, 0 proze
Câmp de maci
de Mihai Cucereavii
Pe câmpul de maci, Într-un sărut fierbinte – Doi îndrăgostiți.
Maci de câmp sau câmp de maci
de Gârda Petru Ioan
Buchet din flori de câmp – din maci n-au rămas decât lujerii goi După furtună: fenomenul Tunguska în câmpul de maci roșu de maci pe linia ferată - semnal de alarmă
zbor pe deasupra unui câmp de maci
de Petru Teodor
zbor pe deasupra unui câmp de maci bolnav un drum de țară șerpuiește printre gânduri cu zid sângele impregnând pânzele departe de mine printre fire de iarbă gustă luna în pântec sub lumina ce pare...
Printre tablouri și mori de apă
de Alexandru Mărchidan
inima azi îmi este câmp de maci: din arșița captivă în cupe amărui de catifea iese cea mai senină miere.
stropi de extaz
de Ursu Marian Florentin
te abandonai într-un fel de cădere noaptea într-un câmp de maci era o furișare de lună iubirea o tăcere incandescentă tristețea o înfășurare întunecată iarba sărutul frânt al zorilor era ca o...
doină de jale
de FLOARE PETROV
iubitul meu ai avut forța mării să te lupți cu rechinii falemici se extinde-n suflet clipa înserării dar tu vei atinge luceferi academici. între noi a răsărit un câmp de maci n-am să-ți mai aud vocea...
tablou cu maci
de Anne Marie Oprea
soarele cade un pic piezis,peste flori, desenand umbre filigranate pe pamant. de jur imprejur numai maci rosii, tremurand ca niste sarutari in asteptarea unei dorinte. imi vine sa ma lungesc langa...
Duel cu sabie de crini
de smedescu ioan
Vom duela cu săbii mari de crini Ca doi rivali care-au uitat să moară Deși-au ucis în cântece o vară Pe câmp de maci întrun oraș străin Ne vor deschide porți mari catedrale Veni-va vremea fluviilor...
amanți de foc
de Elena Aprozeanu
Pe mal de zori când norul alb deschide pleoapa-n țărm de vis coboară lin pe murgul său în creasta valului promis Un soare blând răsare-n noi cu verile născute-n cer ne regăsim adeseori topindu-ne în...
Cautatorul de comori
de Gavril Kostachis
Cautatorul de comori Apus de soare. Lumini purpurii se rasfrang in norii mohoriti. Ceata si gunoi, balta cu noroi. La periferia orasului un batrinel cu o barba incredibil de alba, scormoneste cu un...