"Bătrânul care vine" – 16563 rezultate
0.05 secundeMeilisearchAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
mircea simion
Sunt nascut in anul 1987 asa ca nu sunt foarte batran ca sa am o ampla biografie asa ca pot spune doar cateva cuvinte despre mine: sunt pasionat de fotografie(am si cateva fotografii publicate pe www.galeriafoto.com unde va invit sa le vizionati), imi place frumosul desi sunt si eu de acord cu celebra zicala ca nu tot ce e frumos este si curat sau bun.Din cand in cand imi mai vine cate un text in minte . Si cam atat, un om spunea odata ca cel mai bine pe final este sa inchei grandios asa ca tot ce pot sa va urez este sa aveti grija de unde va inspirati si sa procedati ca alti care scriu carti din carti !!! Numai bine
3 poezii, 0 proze
Alexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
grecu ioan
Venim singuri pe aceata barca ancorata in marea vietii pe care unii o numesc traiectorie personala sau destin;dar eu ii spun simplu:sansa.Viata mea este o continua cursa spre infinitul posibilitatilor si a ocaziilor.Viata este o loterie a sanselor! M-am nascut nu demult,cu ganduri tinere,dar cu aspiratii mult mai batrane,eruptii vechii isi au inca ecoul in mine,cel caruia ii place filozofia,poate ma intelege.E foarte greu sa faci un rezumat al propiei vietii,cand aceasta e de doar 16 ani,fara sa ai sentimentul ca omiti ceea ce e important,chiar daca spui doar banalitati! Poate ca sunt un introvertit,dar atata timp cat sunt eu pot face orice,chiar imposibilul!!!!!
3 poezii, 0 proze
Luis Sepulveda
Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, născut la Ovalle în 1949, a străbătut încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei și utopiei, din selva amazoniană în deșertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizației ecologiste Greenpeace. Din 1997 trăiește la Gijon, în Spania. Din această viață extrem de agitată a dat la iveală povestiri și romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestrați romancieri și nuveliști sud-americani și nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar șaptesprezece ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni. I-au urmat romanele Bătrânul care citea romane de dragoste (1989, recompensat cu Premiul Tigre Juan), Lumea de la capătul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unui pescăruș și a motanului care l-a învățat să zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacare...
4 poezii, 0 proze
Manciulea Dan
1989 - membru al Cenaclului literar "Arthur Enașescu" din Rîmnicu Sărat 1990-1992 - am publicat articole în "Doina" - revista Cenaclului "Arthur Enașescu" 1992 - premiul I la concursul de proză organizat de revista "Pentru Patrie" 1993 - premiul II la concursul de proză organizat de revista "Pentru Patrie" 1994 - premiul I la concursul de proză organizat de revista "Pentru Patrie" 1995 - 2005 - membru al Cenaclului literar care activa pe lîngă Casa de cultură a municipiului Rîmnicu Sărat, am publicat sporadic proză scurtă, fantastică și umoristică (nu simultan), în ziarele județului Buzău : Opinia, Muntenia, Amprenta 1999 - am publicat o colecție de povestiri fantastice - "Bătrânul Dan" la editura Rafet, din localitate 2003 - Mențiune la Concursul de creație literară "Radu Rosetti" - Onești - ediția a V-a 2004 - Revista "Anticipația" mi-a publicat povestirea "Călușarii", în numărul 568
3 poezii, 0 proze
George Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani. Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea...
102 poezii, 0 proze
Alexandru Teodor Stamatiad
Al. T. Stamatiad, pe numele său complete Alexandru Teodor Maria Stamatiad, a fost un poet român simbolist. Poetul preferat al lui Macedonski din ultima serie de discipoli, Al. T. Stamatiad s-a născut în 9 mai 1885 la București, fiu natural al Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul era văr cu pictorul Theodor Pallady și cu Lucia Sturdza-Bulandra și fratele Alexandrinei Cantacuzino. Urmează liceul la "Matei Basarab" și "Sf. Gheorghe", în București. După trecerea licenței în litere, este numit profesor de franceză la Arad (1914), apoi la București. DEbutează, în 1905, sub auspiciile lui Macedonski, cunoscut în 1903, la cafeneaua "Kubler", alături de care va rămâne și atunci când se apropie de grupul Convorbirilor critice, unde-i pledează cauza pe lângă criticul M. Dragomirescu. După război, la reapariția Literatorului, în 1918, Stamatiad devine prim-redactor al revistei, funcție la care renunță în urma unei polemici patetice cu bătrânul "magistru", neurmat...
5 poezii, 0 proze
maior alexandra
"CRED ÎN IUBIRE. Cred că numele cel mai frumos și mai nălțător dat Lui Dumnezeu este Iubire. Cred că iubirea nu poate exista fără comuniune, fără dialog, fără a te deschide altuia. Cred că iubirea trece prin cruce. CRED ÎN CREDINȚÃ. Cred că numai credința în Dumnezeu alungă din sufletul omului nesiguranța și oferă speranță și optimism. Cred că omul se poate realiza pe deplin atunci când se încrede în Dumnezeu și se poate împlini cu adevărat atunci când îl iubește pe aproapele asemenea Lui Dumnezeu. Cred că numai credința în Dumnezeu îl conduce pe om la fapte concrete de iubire. CRED ÎN SPERANȚÃ. Cred că speranța este sora mai mică ce se ține de mână cu credința și iubirea. Cred că speranța îl ajută pe om să privească departe, să depășească obstacolele și să se ridice după ce a căzut. Cred că cine nu speră se poate asemăna cu un bătrân care a pierdut totul, chiar dacă este tânăr." - Pr. Daniel Bulai ici_pici_sweet@yahoo.com
11 poezii, 0 proze
Radu Campian
Născut in Baia Mare la data de 5 iunie 1992 sub semnul zodiei gemeni sub numele de Campian Marius Radu. Primele poezii le publica in revista scolii generale la care invata.Fiind apreciat de catre profesori si colegi. In 29 septembrie 2009 publica pe poezie.ro poezia "E Toamnă" prima oară pentru un public mai mare dupa care vor urma mai multe poezii printre care si "Legenda Bătrânului Câine" care este cea mai cunoscuta poezie a autorului.
38 poezii, 0 proze
Ființă și persoană
de Dumitru Sava
De când mă nasc și până mor, nici măcar o singură clipă, nu sunt același. În această devenire, ce știe pruncul despre bătrânul care va împlini cândva o sută de ani? Nimic, dar află cu fiecare pas...
Bătrânul care citea romane de dragoste
de Luis Sepulveda
Capitolul întâi Cerul era o burtă umflată de măgar atârnând amenințător la numai câteva palme deasupra capetelor noastre. Vântul călduț și lipicios mătura câteva frunze căzute și zgâlțâia violent...
tableta agoniei
de Florin NEDELCU
s-a auzit doar un alt tipat scurt... sau o alta poezie... e doar chestiune discutabila in acest... ritual netulburat ajuns la limanul verii o izbanda prin iubire credinta si arta... ce poarta nume...
flash interviu cu monarhia salvează românia
de Cătălin Al DOAMNEI
în fiecare zi îmi spun nu te uita la lumea aceasta nu băga în seamă mizeriile & ticăloșiile nu ai fost făcut să fii maiakovski care să-i fi luat în buzunar pe lenin & stalin învață să pășești timid...
recordul mondial la maratonul pe scări
de Ciupureanu Dan
drumul spre întoarcerea acasă nu mi-a mai fost familiar eu sunt cel care trece în fiecare zi pe-aici? m-am întrebat apoi m-am privit în geamul metroului eram tot eu dacă nu mai mă recunoaște nimeni?...
Chiștoc
de Alexandru Corneliu ENEA
Se pierde câmpul meu magnetic, Ca luna te îndepărtezi treptat de mine, Te-atrage altceva mult mai puternic, Sau libertatea-n spațiu îți convine !? Stârnești în mine fluxuri și refluxuri, Tsunami mă...
Umor de sărbători - partea a doua
de Florin Rotaru
Revelionul… …soțului chefliu În zori, îmbujorat ca Moș Crăciun, Îi povestea soției… plugușorul; Băteau nebuni toți câinii din cătun Când soața lui bătea cu sucitorul. …poetului rătăcitor Ion,...
Rânduri despre antologii, Nea Petrache și Agonia.ro
de Aurel Sibiceanu
Miercuri, 21 iulie, 2010, am pus un comentariu poemei “Acolo dincolo”, cu subtitlul : « unde-i vara », semnată de colega noastră Irina Nechit. Com-ul „sună” așa : « Un poem antologic Sper să am...
Atat
de Sorin Toma BOC
Atat astept sa te revad, sa fim iar impreuna, Ma tot visez cu tine, in nopti cu clar de luna, Plimbandu-ne pe-alei, tinandu-ne de mana. Si-n urma noastra, doar flori de tei ramana! Si osteniti dupa...
Pushkar- Jurnalul indian
de Andrei Badea
Ochiul de apă albastră înconjurat de gene arcuite, trunchiuri aspre de palmieri, era nemișcat pe obrazul galben, zbârcit, plin de dune al deșertului. Rajastan. Un nume ca-n „O mie și una de nopți”....
