"Avea un fel al ei de a fi" – 20365 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
KKabir
Kabir este discipolul renumitului ascet hindus Ramananda. Kabir se numără printre cei mai mari poeți din lume, biografia lui Kabir, însă, este înconjurată de legende contradictorii, neputându-se avea încredere în nici una dintre ele. Unele au o sursă hindusă, alta musulmană, susținând că a fost ba sufi, ba un sfânt brahman. Numele lui e o dovadă convingătoare că a provenit dintr-o familie de musulmani și cea mai probabilă variantă este cea după care Kabir a fost copilul natural sau înfiat al unui țesător musulman. Kabir a fost mai mult decât un poet, a fost un om al spiritului, un înțelept, un reformator religios și întemeietorul unei școli care numără și azi aproape un milion de hinduși, dar Kabir rămâne pentru noi poetul mistic. Kabir a urât orice exclusivism religios și a căutat mai înainte de toate să-i inițieze pe oameni în libertatea divină. În paralel cu viața lui interioară de iubire și închinare, cu expresia ei artistică în muzică și cuvinte – căci a fost un muzician la fel...
56 poezii, 0 proze
MPMario Paparadzzi
Născut în municipiul Pitești ,dar petrecînd copilăria și adolescența în micuțul oraș Mioveni, orășel care de altfel mi se părea pe atunci atât de lipsit de culoare și plin tentații murdare . Între timp orașul a evoluat destul de frumos și parcă îmi pare rău că am ajuns să-i trec pragul atât de rar. Fiind cel mai mare dintre cei 4 frați, am simțit de mic să fiu mai responsabil, mai grijuliu, mai altfel. Din această cauză, dar și datorită faptului că familia nu avea tocmai o situație financiară bună aveam să fiu mai retras decât ceilalți din rândul meu, pe alocuri simțind un fel de rușine. Privind înapoi sunt mândru de felul în care am putut să mă abțin de ispitele ce băteau la ușă din toate părțile și de relația cu familia. După ce primii opt ani școlari i-am absolvit la școala Racovița, oraș Mioveni, opt ani în care de multe ori am fost lăudat pentru notele obținute, dar și pentru comportamentul de bun gust, anii de liceu au însemnat un regres, deși am fost absolvent al diplomei de...
10 poezii, 0 proze
ASAdriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
EPEugen Popiți
Pesemne că m-am născut la o dată ploioasă, altfel de ce mi-ar plăcea ploaia atât? Și, probabil, s-a întâmplat pe timp de noapte, altfel de ce aș avea această atracție nedumerită față de întuneric? Dacă, la momentul respectiv, aș fi fost întrebat de vreau să mă nasc, tot ce se poate să fi refuzat măgărește. Omul e un univers. Am depășit demult vârsta adolescenței, dar încă mă mai caut... Poezia mea?! Ooo..., un fel de-a răspunde mirării, un fel de-a surâde durerii, cum, mai sus, o stea, chiar și căzând e un fel de-a spune infinitului pe nume... Și-afară plouă...!
74 poezii, 0 proze
DVDarau Valer
lupt, visez, sper 1986 Liceul Industrial 11 Arad 1988-1991 Tehnologie Chimica Politehnica Timisoara, retras la cerere 1991-1995 Subofiter la UM 1249 Arad specializare Telecomunicatii-Centrale telefonice 1995-Asociat unic, administrator, portar, femeie de serviciu, etc la sc MAGIC MEDIA srl. 2006 Aceeasi societate, aceleasi functii .. alte vise nu am avut nici un fel de activitate artistica, nici macar pretentia ca as avea acel minunat har, dar, atunci cand suferinta mi-e prea mare incerc s-o transmit hartiei.
1 poezii, 0 proze
AGAlina Grozea
Geamană, de mijloc de zodie. Duală, se spune. Sfâșiată între doua euri, spun eu. Deloc parșivă - sper - contrazicând astfel prejudecățile legate de configurația planetelor. Ingineră - printr-o conjunctură de sfârșit de ani comuniști. Editor cu sufletul, dar si pe salariu. Tristă. Nu pentru ca e inteligent și la modă, ci pentru că nu pot să mă abțin. Cinică - pot să ma abțin, dar nu vreau. Sarcastică. Îmi iese, câteodată, însă e un joc cu focul. Isteață - mai degrabă speculativă, decât spontană. Cu tupeu - nu-mi doresc, deși aș avea nevoie. Orgolioasă - prea mult și prea cu cine nu merită crizele mele de personalitate. Mândră - cât să mă umflu în pene, de multe ori, și să mă simt nedreptățită, de la fel de multe ori. Frumoasă - spun cei care mă iubesc, și stim că iubirea nu stă bine cu vederea. Rea - neintenționat. Răutăcioasă - intenționat. Optimistă - mereu. Pesimistă - de câte ori mă întreabă cineva. Timidă. Punctuală. Luptatoare. Leneșă - la modul boem. Harnică - atât cât să-mi...
14 poezii, 0 proze
valcu adina
\"Ce pot spune Eu despre mine? Foarte multe și mai că nimic. Ce fel de om sunt? Mediu, simplu - nici alb, nici negru. Nu sunt înger, dar nici drac, ci o mediocritate (acea de aur :-) ) între ei. Sunt un om simplu cu necesități vitale normale. Sunt din categoria persoanelor, care tind de a lăsa o urmă pe acest pământ.\"
3 poezii, 0 proze
irina
ce biografie poate avea un adolescent de 16 ani? m-am nascut inainte de revolutie cu putin timp... asta e mandria mea.... si ma incapatzanez sa visez, sa sper ca nu vor mai fi razboaie si nu vor mai exista lacrimi pe pamant... poate doar lacrimi de fericire:D
2 poezii, 0 proze
Anghel Ioana
Viata e cea mai buna biografie pe care o poate avea un om!!
1 poezii, 0 proze
Avea un fel al ei de a fi
de Andrei Dumitrescu
Avea un fel de a fi Nemaintalnit de mine pana ieri Iesea din pielea lui a sti, Facandu-te in tine sa zbieri. Era ca un fel de ciocolata De o culoare bleu-deschis amarui Fiica nelegitima a lui...
Haina de dar (capitolul 16)
de magdalena chirilov
În ziua cînd a plecat a venit să mă vadă. Pentru ultima oară am stat unul lîngă altul fără să ne spunem prea multe. Era însărcinată și vedeam că-i este greu. Nu eram în stare să-i spun ce simțeam, aș...
Florăreasa
de nonciu dragos
Florăreasa era una ciungă, de-i ziceam noi Pațachina, era întotdeauna ocupată, iar atunci când te înscriai la rând, erai pe dată înlăturat de prietenul cel mai bun poate, dar cine o putea înlocui pe...
Baba
de Andrei Horia Gheorghiu
Coborî din rată chiar în fața casei părintești și își scutură pe îndelete costumul de stofă englezească. Se îndreptă cu pași rari către poartă, îi părea că a ajuns prea devreme. Pășea apăsat, știa că...
Voi reveni într-o zi - Prima parte
de Tudose Dragos
Dintr-o dată, absolut pe neașteptate, a venit primăvara. Asta era probabil explicația veseliei prostești ce mă cuprinsese subit. Pe de altă parte, chiar nu cred că e ceva cu totul normal să te...
Poveste infecțioasă
de corui mihai george
Poveste infecțioasă În această vară am fost internat în spital. Septicemie. S-a întâmplat atât de iute încât nu am avut vreme să mă adun suficient de rapid și nici în timp util. Am căzut ca o legumă...
Pagina de „The social network” rămasă-n jurnalul lui Arcibald
de Adrian Firica
* ... îmi plăcu teatrala figură ce-o făcu la Cluj Claudiu (Claudiu Cel Ce-și Dă Izmenele Cadou Conferinței de Presă!), pentru că până-n cele din urmă, nici dacii nu prea purtau lenjerie intimă, nu?!...
Nani, Nina!
de florin caragiu
Când a început totul, era spre sfârșitul programului. Două femei se certau pe hol, și glasul lor strident sfredelea ca un burghiu liniștea încăperii de la etajul al treilea al clădirii proaspăt...
Fantasme 15.
de viorel ploesteanu
Bătrânul, al cărui sânge salvase viața copilului bătut cu bestialitate, părăsise spitalul, nu împins de la spate de brancardieri, ci condus până în stradă de către doctorul Streașină. Îi făcuseră...
Dialoguri cu Anne
de sophia elisa coreli
De plecat, pleci repede când e vorba să-ți iei viața în propriile mâini. Cel puțin, așa s-a întâmplat cu mine, care nu-mi găseam locul și nici liniștea între doi oameni care se certau veșnic și-și...