"Atunci am strâns din dinți și te-am strigat" – 20288 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
ASAdriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
CCCamelia C.Petre
Lumina din prima zi a tumultului în care m-a aruncat Dumnezeu m-a orbit dar m-a si fermecat. M-am ridicat și am făcut primii pași prin raiul Pământului, bucurându-mă de fiecare picătură de suflet pe care am întâlnit-o, lăsându-mă escaladată de îngemănările imensităților și ale instantaneelor. Mi-am ridicat privirea iar norii m-au înfășurat în nori. Apoi, strânsă până la durere, am ajuns din nou pe Pământ. Dar acolo nu mai era rai... Și atunci scriu. Scriind, mulțumesc. Mulțumind, cresc. Crescând, iubesc.
15 poezii, 0 proze
TOTonca Oana
Am început să "sunt" prin aprilie 1983 și de-atunci am publicat un volum de versuri intitulat "SUNT" și tot felul de poezii si "micro-eseuri" prin diverse reviste și antologii. Mai nou, am terminat jurnalismul și "mă joc" de-a redactorul la revista Rring, de-a transaltorul si de-a... "technical writer-ul" la firma DigitAIR și vizez la un ziar online... peste ani și ani :) Am început să scriu din joacă, apoi, ajungând într-o zi la concluzia că joaca e prea puerilă am încetat să scriu și, mai nou, când mi-am dat seama că joaca este ceea ce ne ține cu capul în nori și cu picioarele pe pământ și ceea ce mă reprezintă, am reînceput să scriu.
38 poezii, 0 proze
BOBodean Olesea
M-am născut atunci cînd peste autobuzul nostru a zburat o bombă, atunci am înţeles că m-am născut. Altă naștere nu ţin în memoria mea. Voi muri atunci cînd voi înţelege că o fac, restul sunt dispariţii...
4 poezii, 0 proze
Vlad Martinescu
M-am nascut orb si am inceput sa umblu prin bezna pana am pipait cartea si atunci am descoperit litera si am inceput sa vad si de atunci scriu, ca sa pot vedea, incercand sa exist
20 poezii, 0 proze
VGViorel Gaita
M-am nascut intr-o zi de mai a anului 1964 cand ciresele rosii de mai tocmai dadeau in parg. Si de-atunci am ochii rosii (in fotografii). 1978-1982 Liceul I.L.Caragiale, Bucuresti. 1983-1989 Facultatea de Biologie, Geografie, Geologie, specializarea geofizica. 1991-2000 vanzator de iluzii la TVR (Veniti cu noi pe programul doi si Ceaiul de la ora 5), Tele 7abc( Mitica si Dialoguri politice cu Viorel Gaita), ProTV (Lumea lu' Gaita si Echipa Mobila). 2000-2002 Diploma in Communication Studies, Concordia University, Montreal, Canada. 2002 liber profesionist, Montreal, Canada. 2008 back to the future sau inapoi in Romania
119 poezii, 0 proze
MManolescu
Ani importanti pentru persoana mea : 1992-Cand am luat fiinta 1999-Atunci am intrat in prima clasa a ciclului primar 2007-Absolvirea gimnaziului si implinirea unui vis(clasified):)) 2008,2009,20..-To be continued
5 poezii, 0 proze
MCMadalin Ciortea
M-am nascut in Alba iulia la 15 martie 1983.In vechea cetate romana am petrecut prima parte a copilariei. Odata cu inceperea claselor primare m-am mutat in Lancram.Satul blagian imi starneste inca nostalgii; traditia, oamenii, natura - sunt elementele care isi extind tentacular existenta chiar daca uneori sunt departe, isi extind intelesul fiind un izvor etern de lumina si idei care , desi aparent incipiente, reprezinta nu un adaos cultural ci un tot concretizat, verosimil. In vara anului 1998 am fost admis la Liceul C-tin Brancoveanu din Ploiesti unde am avut primele contacte oficiale din punct de vedere cultural. Atunci am luat decizia sa-mi ofer sansa clasicilor iar pe urma sa-mi codific mesajul ideilor in poezie sau eseu. In primul an de liceu am debutat in Cenaclul Safire cu poezie si apoi cu eseu. In anul al II-lea, odata cu un premiu pentru eseistica la Concursul National de Eseuri Emil Cioran si unul tot in acest domeniu la Concursul National Simfoniile Toamnei, am avut prima...
291 poezii, 0 proze
DADuta Ana-Maria
În urmă cu aproape zece ani am pus pixul în mână pentru a scrie o poezie pe o bucată de hârtie udată de lacrimi. Niciodată n-am uitat-o dar totuși niciodată nu mi-am dorit s-o fac publică. Dacă atunci am scris din instict, aproape involuntar, acum scriu când am timp liber, de multe ori noaptea, cufundată în gânduri și dorințe.
5 poezii, 0 proze
Mihaela Ami
Am decis să iau un tren nou. Pleacă în noaptea aceasta la ora 12. Din Gara de Nord. Pleacă spre o nouă destinație. O călătorie care rebranduiește spiritul și reîmprospătează gândurile. Mi-am lăsat blogul vechi (gânduri-colorate) pentru un blog nou. Trenul de noapte este noul meu concept. Este schimbarea fără de care m-aș fi blocat. Alegeri în viață, cuvinte spuse și apoi regretate. Cuvinte spuse și apoi asumate. Întâlniri care te dau peste cap. Gânduri colorate care dăunează grav personalității. Amintiri pentru care lupți, trecutul care te definește și prezentul care te animează. Schimbările care te schimbă și te fac să creezi textele cu aceiași ușurință cu care scriai cândva. La mulți ani, România mea și călătorie plăcută blogului meu. Trenului de noapte. De ce noapte? Pentru că atunci am avut cele mai bune idei.
1 poezii, 0 proze
Atunci am strâns din dinți și te-am strigat
de Cojocaru Ramona
obișnuiam să ne jucăm destul de des: de-a îndrăgostiții, de-a mama și de-a tata, de-a soții în prag de divorț. nici unul nu ceda iar la sfârșit te prefăceai întotdeauna că a fost ceva serios. Azi...
Poveste cu celălalt și vulpe
de Radu Tudor Ciornei
Într-adevăr, băusem. dar asta niciodată nu poate fi o scuză doar o circumstanță agravantă celălalt mă privea cu buzele crăpate de sub masa din bucătărie Tu să taci, jigodie! M-ai făcut de rușine!...
Cenaclul Agonia.ro – sâmbătă 23 decembrie 2006
de Paul Bogdan
Cenaclu de Ajun Vă așteptăm la orele 14:00 pentru ultima sesiune din acest an. Va recita mirabilul nostru prieten Florian Silișteanu Pentru a ne despărți în pace de acest an și a intra în altul mai...
S-a tras cortina
de Roxanne Stump
Când reflectoarele au luminat scena, el s-a oprit la semafor. Până atunci, nimic nu-l oprise, nici măcar pentru o clipă din fuga lui de-a lungul străzilor. Purtat de un val, alerga ca un cal de cursa...
O aripa in plus
de Bogdan Nicolae Groza
Un inger mi-a soptit intr-o seara C-o sa-mi creasca aripi si c-o sa ma doara... Si de-atata inertie o sa vreau sa zbor Si-am sa devin un inger voiajor. Nu l-am crezut pe inger nici o clipa, Dar azi...
Șotron
de Julio Cortazar
O voi întîlni oare pe Maga? De-atîtea ori fusese de-ajuns să mă apropii, venind pe rue de Seine, de arcada ce dă spre Quai de Conti, pentru ca, îndată ce lumina de culoarea scrumului și a măslinei...
leoaica
de Ioana Ionescu
Leoaică Din des în des mergea în aceleași locuri, și respirația ei era din ce în ce mai rară și mai rece. Un păr atât de rar că nu-l puteai numi decât “firiu” Și-o fața-atât de luminasă și senină că...
Diana Iepure - gânduri dezgolite pe claviatura unui pian
de Maria Prochipiuc
Liliuța are o burtă uriașă și–a înghițit iubitul cu tot cu ceas acum simte timpul cum trece și cum se lovesc secundele de pereții stomacului ca un ulcer dureros de dulce tic– tac, tic–tac burta îi...
Ultimatum
de Alexandra Anton
- Haide, haide să vorbim în paradoxuri… - Unde? Aici? Ce, ai înnebunit? Nici măcar nu vreau să te aud dacă vrei să taci, și nici nu vreau să te văd dacă orbești, nici să te fortez să fii la fel ca...
Tunelul
de Ernesto Sabato
A doua zi de dimineață stăteam în fața Companiei T. Intraseră toți funcționarii, iar ea nu apăruse: sigur că nu lucra aici; îmi mai rămânea însă speranța palidă că s-a îmbolnăvit și n-a putut veni...