Manolescu

Te temi de ceea ce nu poți vedea Și plângi... Tu oare ai năframa argintie A seducției și a groazei. Unui călărereț cu trăsături stacojii I se implantează clipe din cosmogonic În timp ce

O aripă răsfrântă îmi aducea aminte de chinurile deșarte Când mă plimbam prin noapte Cu nevoi exaltate. Senzațiile din grădinile rupestre Au părăsit ale sale zestre. Compilant este falsul

În paradisul cerului se risipește o negură de vânt, Clipele se îngreunează in poala mea magnetică Ca o ușoară adiere de parcurgeri stelare. Oasele trecutului freamătă în copacii de

Miniaturizat pe o planetă am văzut efervescența stelelor parabolice care se învârteau împrejurul meu într-o renegare spațială.În următorul moment am descoperit că departe de globulele mele

Amintirile vremurilor viitoare se camuflează în neant Învăluite de un diatomic moment În plasmodiul unei reverberații cosmice. Multiplicând clipele de pe asprul labirint Cu circumferința