Hicua Dedim
Te temi de ceea ce nu poți vedea Și plângi... Tu oare ai năframa argintie A seducției și a groazei. Unui călărereț cu trăsături stacojii I se implantează clipe din cosmogonic În timp ce
Eseco Cuasem
O aripă răsfrântă îmi aducea aminte de chinurile deșarte Când mă plimbam prin noapte Cu nevoi exaltate. Senzațiile din grădinile rupestre Au părăsit ale sale zestre. Compilant este falsul
Sensui Tosca
În paradisul cerului se risipește o negură de vânt, Clipele se îngreunează in poala mea magnetică Ca o ușoară adiere de parcurgeri stelare. Oasele trecutului freamătă în copacii de
Annos Cromaris
Amintirile vremurilor viitoare se camuflează în neant Învăluite de un diatomic moment În plasmodiul unei reverberații cosmice. Multiplicând clipele de pe asprul labirint Cu circumferința
