Poveste cu celălalt și vulpe

Într-adevăr, băusem.
dar asta niciodată nu poate fi o scuză
doar o circumstanță agravantă
celălalt mă privea cu buzele crăpate de sub masa din bucătărie
Tu să taci, jigodie! M-ai făcut de rușine!
I-am spus repezindu-i încă două picioare printre scaune și o haină galbenă cu glugă
cu care tot încerca să se învelească Sau să se apere.
Ar trebui să te leg de cai să te zboare în toate punctele cardinale...
Puteți să mă zburați numai într-unul singur?
Râdea legănându-se în față ca un copil al străzii. Cânta ceva, în legea lui: m-am dus... m-or vedea că nu-s
Azi am să îmi caut vulpea, spunea scuipând cu sânge pe mocheta mea cea nouă
Tu-ți parastasul și butelia cui te are, marș la budă!
Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă până nu vom câștiga libertatea noastră...
Dihanie, eu beau și tu te îmbeți...
Nu nu nu eu nu m-am îmbătat niciodată
Atunci hai să îți mai scot încă trei dinți și din spate
patentul roșu al lui tata ajunge de minune la măsele... și atât te-am rugat doar
SÃ NU CUMVA să mă faci de rușine. Simplu, nu?
Eu am să găsesc vulpea...
Cred că ai să o găsești pe doamna mă-ta jigodie
De ce îmi vorbești urât? Plec, plec acum chiar că plec
Dar să știi că nu îmi pare rău că am stat cu tine știi?
Poți să îmi mai dai câteva picioare în gură dacă îți place.
Dar pleacă odată, ai să crapi naibii, nici măcar o pâine la alimentară nu știi să ceri
Ce-o să te faci fără mine?
Or să te fută toți boschetarii până o să mori de frig în vreo gară.
Am să gasesc vulpina...
Și ia-ți și caietul cu tine i-am strigat aruncându-i în cap
o mapă neagră din care curgeau tăieturi din ziare, fotografii alb negru, două color, șervețele, batiste, coperți de carte
umplute cu un scris din care lipseau în primul rând sedilele.
Le-a strâns murmurând, cred că le cerea scuze că au ajuns pe jos, nebunul...


Un prieten mi-a spus că l-a văzut într-o caleașcă în Londra
Altul jura că dansa în Rio cu o școală de samba
Dacă mai trăiește cred însă că e în Vegas.
Odată mi-a spus: aș fi vrut să mă căsătorească Elvis
I-am aruncat cu o sticlă în cap. De data aceea plină.
O să te căsătorească Romica Puceanu și Fărâmiță Lambru în hangar la Roswell. Dihanie!

Ieri am primit o felicitare muzicală. Goală.
Deh, în afară de caietul lui nu știa să scrie nicăieri.
Am dat drumul la radio. Umberto Eco e altul.
Asta care Umberto o fi? Dă-l naibii de broscar!

Vă jur domnul doctor, vă jur, era goală, ce Dumnezeu...
După ce s-a terminat cântecul începând de pe felicitarea aia blestemată
Mi s-a umplut casa de urme de lăbuțe.
Roșii, albe, galbene și albastre.
Mă pricep domnul doctor, mă pricep, am fost vânător
Cred că erau pui.

Al naibii de mulți pui...