"Atroce oglindire" – 345 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
LCliviu clisu
dar eu mă tem și compar, eu vorbesc despre slăbiciunea mea, despre ceea ce ar putea avea legătură cu mine, și niciodată analizînd, niciodată, e un lux atroce.
81 poezii, 0 proze
DPDușan Petrovici
Dușan Petrovici (n. 23 august 1938, Varias, lângă Timișoara) sau Duoan Petrovic este un poet și traducător român contemporan de origine sârbă. A debutat în revista Orizont în 1965 și a debutat editorial în 1972 cu volumul Lebede ale puterii pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Stabilit în Düsseldorf, Germania, poetul lucrează în mod curent la volumul Însemnări atroce. Opere * Lebede ale puterii, Editura Albatros, București, 1972 * Obelisc, Editura Facla, Timișoara, 1974 * Neînceputa mireasmă, Editura Facla, Timișoara, 1975 * Obiecte pierdute, Editura Facla, Timișoara, 1980 * Clima temperată, Cartea Românească, București, 1981 * Autobiografie ermetică, Editura de Vest, Timișoara, 1992 * Erotica ermetică, 1994 (ediție bilingvă româno-germană) * Zaruri de apă, Colecția Brumar, Editura Brumar, Timișoara, 1999 * Nopți westfalice, Colecția Brumar, Editura Brumar, Timișoara, 2003 (cu ilustrații de Ioan Galea)
19 poezii, 0 proze
Atroce oglindire
de Dragoș Vișan
Am cunoscut moartea soră cu absurdul... Ceea ce-mi notez stă neschimbat. De când trăiesc literele mele-n gât? De când și-au făcut rădăcini în plămâni având coroană verde sau uscată-n creier... Cât...
Remember
de Mateiu I. Caragiale
\"ceci est un fait-divers atroce!\" Les Memoires du Bal-Mabille Sunt vise ce parcă le-am trăit cîndva și undeva, precum sunt lucruri viețuite despre cari ne întrebăm dacă n-au fost vis. La asta mă...
noaptea e albă întotdeauna
de Leonard Ancuta
ca o coală de hîrtie pe care o zboară vîntul nimic scris, nimic desenat, o coală goală de hîrtie pe care nu ți-ai așezat nici măcar cafeaua doar ți-ai lăsat gîndurile, ți-ai lăsat și eșecul o...
Mărturisire
de Elena Marcu
Mărturisesc o crimă. Crima perfectă. Cea despre care nu se află decît în mărturisire. Nu, nu mă apasă conștiința, remușcările nu-s atroce, sufletul meu nu strigă la îngeri pentru clemență și, chiar...
Fata viselor mele...
de Andrei Dumitrescu
Fata viselor mele...? Roxana...Interesante vise pentru mine daca ea este soarele lor cel din urma...Ca si cum ea ar fi inteles lumea,iar eu nu as fi putut-o intelege nici macar pe ea in cea mai mica...
cum ar fi să te desprinzi dintr-o dată
de Daniel Dăian
și să nu auzi din absolut nicio parte acest lucru plin ochi de o realitate atroce unde o femeie din tot țipătul ei este doar o femeie și atât o femeie care lovește cu pumnii în interiorul pieptului...
Amor populi, vox Dei
de Dragoș Vișan
Amor populi, vox Dei I. Cum să-nvie fluturii?! - Iubitule, un fluture?!... - Da, un fluture înota. - Nu se poate, minți! - L-a văzut și Andrei. - Prin mare să zboare? - Da. Și încă tot lopăta... - Ai...
Sonia cu accent grav și hiat (15)
de Daniela Luminita Teleoaca
În întuneric aproape că a prins-o de mână. Într-un fel intuise gestul lui. Nu făcuse însă nimic. Avea să experimenteze infinitul sau vidul în toată grandoarea. Nimic din aceste două extreme. Un...
Durerea atroce a ființei
de Meszaros Andrei Sebastian
Încerc, încearcă ochii mei bulbucați să țină pasul cu rândurile alerte de sub luciul pixului contaminat-gripat. trag în piept puținul aer ce-mi trece prin nările furibunde. tot ce simt, când simt,...
Însemnări atroce
de Dușan Petrovici
1. luați aminte: noi suntem niște morți care se joacă de-a poezia când poezia-i neputință și durere mușchiul de oțel al morții un jurnal atroce ținut pe cruce de iisus o lampă de petrol luminând în...
Vorbe, vorbe
de Valeriu Dinca
Lexicul atroce-nconjurat Ca și potența de bărbat Necum târâș printre cuvinte, Acceptă deci și ia aminte. Un critic verb și costeliv, Mă doare scrisul colectiv, Neologismul cum doboară Cuvântul...
Þigări
de Ioana Camelia Sîrbu
Știi cum se iubește atroce Pierdut Disperat Unic Dual Androgin? Altfel decât Ca un prizonier Îndrăgostit de chiștoacele de țigări ce stau drepte în scrumieră, Stâlpi ai aminitirilor Fumați și...
Zori de bine
de Sebastian L. Racean Delareea
Urmez ciclul atmosferelor înzecite Atroce mă înspăimântă băutul cafelei La 30 de grade kelvin Mă îmbăt cu cafea dar nu simt altceva decât încântare Mă destind cu suferință și învăț numai din regret...
Ghilotina
de Cazangiu Liviu
Stupul masonic penetrează Atroce vizuina umană, Gelatină cu mucegai Oferită roboților urbani, Pictați cu rafinament Serotonina pe creier, Privilegiat amor incolor Creta mângâie plămânii, Grijă de...
Ah tu
de Daniel Dăian
cuvântul blond și atroce rupi în mine carnea până la celulă cerni și te cerni de toate răutățile cu lume și fără lume să asculte căzutul ăsta neobișnuit de ieri și de altcineva într-un iad gol...
hohote de tăcere
de Ursu Marian Florentin
simt nevoia atroce să mă ascunzi în palmele tale cu dinții strânși iar când îți suflu de frig tu să-ți ridici genunchii la buze să nu-mi pierzi toată răsuflarea într-un sărut și să nu-mi mai dai...
Fiara insomniei
de razvan rachieriu
Într-o noapte cu fiara insomniei atacând atroce orele ce-mi străpungeau retina stării de suspendare între chinuitoare veghi mi-am recapitulat ritmul respirațiilor sacadate de la naștere până la...
Bocet pentru Tatiana
de Adrian Păunescu
Bocet pentru Tatiana Se-aliniază știrile atroce, Sub care omul bâjbâie înfrânt, Și, Doamne, cum peste această voce Accepți să pună un gropar pământ? Neverosimil se întâmplă toate Furtunile au rupt pe...