Poezie

noaptea e albă întotdeauna

2 min lectură·22 august 2025

Mediu

ca o coală de hîrtie pe care o zboară vîntul

nimic scris, nimic desenat, o coală goală de hîrtie

pe care nu ți-ai așezat nici măcar cafeaua

doar ți-ai lăsat gîndurile, ți-ai lăsat și eșecul

o declarație de iubire în alb la fel ca o despărțire

inevitabilă, totul ca o schimbare de sex

cînd sexul meu nu mai e al tău și ai găsit altceva

care vorbește o limbă asemănătoare cu tăcerea

dar intraductibilă

tu ai întîlnit deșertul, eu deșertăciunea

noi doi suntem un poem

în care tălpile plîng pe nisip și trag nisipul în mare

și cumva felul nostru de a păși împreună

e un dj care învîrte luna și o pune pe ape

nu suntem toți favoriții istoriei, nici ai iubirii

eu nu am apă caldă întotdeauna, tu ești prințesa care nu gătește

dar știe mazărea, noaptea e albă întotdeauna

ca înaintea unei plecări atroce și definitive

cînd știi că niciodată femeile nu pot fi mai frumoase

decît atunci cînd pleacă și te minunezi cîtă frumusețe

se risipește în noapte

iubirea e cînd n-ai umbră, ai doar oglindire imersivă

în sculptura unei trăiri

și foamea vine doar după ce banchetul s-a terminat

și e musai să te îneci cu marea de pe pielea unui bărbat

care te dorește.

00397

Leonard Ancuta. “noaptea e albă întotdeauna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14193426/noaptea-e-alba-intotdeauna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.