"Atat de rar" – 20347 rezultate
0.01 secundeMeilisearchMario Paparadzzi
Născut în municipiul Pitești ,dar petrecînd copilăria și adolescența în micuțul oraș Mioveni, orășel care de altfel mi se părea pe atunci atât de lipsit de culoare și plin tentații murdare . Între timp orașul a evoluat destul de frumos și parcă îmi pare rău că am ajuns să-i trec pragul atât de rar. Fiind cel mai mare dintre cei 4 frați, am simțit de mic să fiu mai responsabil, mai grijuliu, mai altfel. Din această cauză, dar și datorită faptului că familia nu avea tocmai o situație financiară bună aveam să fiu mai retras decât ceilalți din rândul meu, pe alocuri simțind un fel de rușine. Privind înapoi sunt mândru de felul în care am putut să mă abțin de ispitele ce băteau la ușă din toate părțile și de relația cu familia. După ce primii opt ani școlari i-am absolvit la școala Racovița, oraș Mioveni, opt ani în care de multe ori am fost lăudat pentru notele obținute, dar și pentru comportamentul de bun gust, anii de liceu au însemnat un regres, deși am fost absolvent al diplomei de...
10 poezii, 0 proze
Teodorescu Ioana Cristina
...cu un trecut obosit deja de dorinta de viitor,cu etape nu rareori stinse de greutate,cu o mama ce a stiut intotdeauna sa fie si cel mai bun tata,cu o inima adeseori mult prea incapatoare,cu prietenii rapuse de interese sau doar incompatibilitati,cu zambete luminoase sau sleite de falsitate,cu credinte negate mai intai de teribilism iar mai apoi de cunoastere,cu o dragoste neimplinita si un suflet intarit de insasi teama de a o vedea pierind incet...cu niste maini si o inima ce nu vor altceva decat sa scrie...si un viitor ce se anunta feeric,macar de numai pe hartie....ce poate fi mai mult de atat,biografie?
1 poezii, 0 proze
Nichita Stănescu
Nichita Stănescu, numele la naștere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuși, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici. A fost laureat al Premiului Herder și nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980). În perioada 1944 -...
913 poezii, 0 proze
Adelina
M-am nascut In Beclean, judetul BISTRITA-NASAUD in data de 29 iunie 195.Generala si liceul l-am facut tot in Beclean la Colegiul National Petru Rares, iar in vara acestui an am intrat la Universitatea de arte plastice Ioan Andreescu Cluj, la sectia: Foto-Video Procesare computerizata a imaginii.Ma pasioneaza fotografia. voleiul, insectele si poezia, avand 6 publicatii in ziarul bistritean Rasunetul.Atat despre mine.
1 poezii, 0 proze
vladimir nichita
Nascut în București... cu multi ani în urmă. Vârsta nu are importanţă, fiind derizorie. Sunt un om de acţiune,care se vrea natural, atât pe plan spiritual cât și moral. Scriu proză foarte rar, poezia fiind cea ca- re mă preocupă. Trăiesc la Melbourne / Australia. Vladimir Nichita/Australia.
6 poezii, 0 proze
Bogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
Dumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
Lelia Mossora
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Penița înmuiată în relief și siguranță Lelia Mossora își continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neașteptat pe atît de natural și de frumos întemeiat. Colina recentelor construcții lirice, împodobită cu temple și sculpturi, rămîne în picioare ca însuși sufletul poetei îndantelat de singurătate și de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai oprește-ți pasul, secundă care treci" însetată de cunoaștere și de iubire pură, însetată de acel fior care umple Ființa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuția adorației”: „Îți mușc din carne flori de sânge/ și gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declarație de dragoste, pășește pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, își aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamația, apoi se micșoreză pînă la starea de ecou, așteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice. E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în...
16 poezii, 0 proze
Honoré de Balzac
Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d.18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic. Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre,[1] G. Vannier cât și de filozofi ca Alain, Albert Béguin el a fost privit ca fiind un vizionar de către Albert Béguin. Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja existente, aparte. El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul...
27 poezii, 0 proze
Mirela Lemons
Chiar daca sunt atat de departe de tot ce-mi este drag inca nu mi-am uitat graiul si dragostea de a scrie.
1 poezii, 0 proze
Atat de rar
de Dan Metes
Atat de rar si monoton se scurge timpul sacru Incat al vietii vesel ton pare-amarat si acru. Si-atat de mic si ne-nsemnat se savarseste clipa Incat adesea stai culcat si te curpinde frica. Strabati...
Atât de rarul animal...
de Nichita Stănescu
Visasem că sunt un animal singur. Că toți cei ai mei, cei cu ochiul galben pe spinare, ah, pieriseră, și singur, făr` de logodnică, pradă îngenuncheam roțile în strălucirea capetelor alăptate de...
Pe cât de mult, pe-atât de rar
de Ioan Grigoraș
- Pe cât de mult te pot iubi, pe-atât de rar te înțeleg De ce întârzii dacă știi că suntem un poem întreg Atunci când stăm îmbrățișați pe-o filă albă de caiet, Când fericiți, când condamnați, și...
Rariște de pini
de Constanța Buzea
Atât de rar ne este dată starea De calm curat, când ninge și-mprejur e O rariște de pini, ori o pădure Ca fumul ne-nconjoară și ca marea. Când printre trunchiuri țapii trec să-și mute Puii și...
Atăt de simplu
de Ana Urma
atât de simplu suntem oameni un alt om ca o joacă schimbi jucăria doar totuși …nu-ți răspund vreau să te fac să-nțelegi nu am nimic să-ți spun cereți dacă îmi scrii iertare de o mie de ori într-un...
Lucrurile mari sunt atat de vorbite
de Marius Florin
Lucrurile mari sunt atat de vorbite, pentru ca sunt prea putin traite. Prea multul rudimentar al vietii, are parte de rare si infime sentimente personale. Restul sunt idei colective, pe care dintr-un...
O fâșie îngustă de cer
de Florin Andor
se întâmpla atât de rar cum parfumul mugurilor cățărându-se pe trunchiul unui copac bătrân descriind arcuri desăvârșite lângă siluete tulburi desculț pășeam printre ele și spuneam doar îngăduie pe...
Zăpadă de primăvară
de Fuyuhiko Kitagawa
A căzut pe un ținut unde-o vezi atât de rar, zăpada. Grea, îndesată, zăpadă acoperă totul. Și tot ce ascunde e frumos. Mă întreb: suntem pregătiți pentru urăciunea dezghețului? traducere Petre Stoica
rari
de Ursu Marian Florentin
păream niște umbre vorbind limba nisipurilor eram atât de rari încât începuseră să ne crească cearcăne de neființă eram rari iar oamenii nu ne mai cunoșteau printre pietre fiindcă nu mai aveam chip...
rostogolesc un bob de rouă
de Calotescu Tudor Gheorghe
furnică într-un mușuroi de sentimente și rar atât de rar încât pare o veșnicie reușesc să fiu greiere acel ceva inutil și frumos rostogolesc spre vârf cu încăpățânare întrebările arunc din când în...
