Căutare

Biografie în formare. M-am născut undeva unde ar fi o crimă să nu scriu și, cu atît mai rău, să scriu prost... sau mai prost decît se obișnuiește în general! Așadar, născut la Buda, r-nul Călărași, fostul județ Lăpușna, Basarabia & RSSM @ R. Moldova, chiar pe 13 februarie 1959 Școala poligrafică din Chișinău (promoția 1978), Universitatea de Stat din Moldova, jurnalism (1983), Institutul de Literatură din Moscova (1987 -1989). Bursier al Fundației Sopros-Moldova (2000). Debut editorial – 1983 ("Timpul probabil", versuri) Versuri și proză publicate în cele mai importante reviste literare din România și R.Moldova. Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru cea mai bună carte de poezie a anului 1996 („Lunaticul nopții scitice”, Ed. Cartier). Premii ale US din Moldova pentru cele mai bune cărți ale anilor 1996, 2001, 2003, 2008. Autor al romanelor „Cubul de zahăr” (1991, 2005 Ed. Cartier); „Avionul mirosea a pește”, 2008, (Ed. ARC) - Premiul "V.Vasilache" la Salonul Internațional de...

92 poezii, 0 proze

Spiridon Nicoleta Gabriela

Sunt o tanara preocupata de arta, de tot ce este frumos...Cel mai mare dusman al meu este timpul alaturi de neputinta mea de a-l controla.Exilul vietii mele ar fi singuratatea.Paradoxal totusi este faptul ca ma afund in ea pentru a ma regasi.Am scris multe poezii dar nu am avut niciodata curajul sa le public.Nu este vorba de o teama ca ar putea fi respinse ci pun totul in spatele delasarii.

2 poezii, 0 proze

Andrei Naum

Andrei Naum (18 august 1875 - 18 august 1917) a fost un locotenent, poet și traducător român de origine aromână, tatăl consacratului poet suprarealist Gellu Naum. A murit în timpul bătăliei de la Mărășești, la doi ani după nașterea lui Gellu Naum. Puținele sale poezii au fost tipărite în 2 ediții postume: "Poesii postume" (Editura Viața românească, București, 1921) și "Poezii" (Casa Școalelor, București, 1944, cu prefață de I. Petrovici). I. Petrovici afirmă în prefața la "Poezii" că versurile sale ar fi meritat mai multă atenție la apariție și că în ele se poate distinge un interesant panteism/animism (trăsătură comună cu mult mai nonconformista poezie a lui Gellu Naum, de care Petrovici nu spune însă nimic, deși la data apariției Gellu Naum publicase deja câteva cărți).

1 poezii, 0 proze

Platon Pardău

Alex. Ștefănescu despre Platon Pardău (din rev. România literară, nr. 30/2003): În timpul lui Ceaușescu, Platon Pardău își petrecea, în fiecare an, prima parte a lunii august la mare: stătea în balconul camerei lui din vila scriitorilor de la Neptun și lucra, în timp ce toată lumea se afla la plajă. Așezat pe un șezlong, ținea mașina de scris pe genunchi și bătea fără întrerupere, ca și cum ar fi avut alături o ciornă, deși, în realitate, compunea textul pe loc. Figura lui napoleoniană, căreia doar un tricorn îi lipsea pentru a-l evoca întru totul pe învingătorul de la Austerlitz, exprima o încredere deplină în actul scrisului. În această stare de spirit ( chiar dacă nu întotdeauna într-un balcon), Platon Pardău (născut la 1 decembrie 1934 la Vatra Dornei) a scris de-a lungul anilor mii și mii de pagini de versuri, proză, teatru și publicistică. A început prin a scrie versuri. Numeroasele cărți de poezie pe care le-a publicat - Arbori de rezonanță, 1963, Monolog, 1965, Vânătoarea...

1 poezii, 0 proze

roxana

Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...

7 poezii, 0 proze

Orhan Pamuk

Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2006. Orhan Pamuk (n. 7 iunie 1952, Istanbul) este unul din cei mai renumiți scriitori turci contemporani. Operele sale au fost traduse în peste 40 de limbi și publicate în peste 100 de țări. În 1976 a absolvit Institutul de Jurnalistică a Universității Tehnice din Istanbul. Un partid naționalist turc a inițiat în anul 2005 un proces penal împotriva sa, pentru motivul că scriitorul a admis existența genocidului împotriva armenilor și kurzilor în timpul Imperiului Otoman. Această afirmație ar fi lezat, în opinia reclamanților, demnitatea națiunii turce. Primul termen de judecată a avut loc pe 16 decembrie 2005. În urma protestelor internaționale, ministerul justiției din Turcia a anunțat pe 22 ianuarie 2006 că nu acordă aviz favorabil judecării scriitorului. Din cauza unei probleme de procedură, procesul a fost abandonat, în mod oficial la începutul anului 2006. Revista americană „Time” l-a inclus în anul 2006 pe lista celor mai...

1 poezii, 0 proze

Ileana Petrovici

Liceul de coregrafie Micuța lebădă era încă o copilă care credea că paralela 45 ar putea fi o panglică pe care s-o înfășoare-n păr noaptea auzea orașul cum scrâșnește îmbibat de petrol sondele îngânându-i oftatul prima ei păpușă a fost o marionetă ale cărei ațe se încurcau mereu cu ea-n brațe a cunoscut-o într-o sala pardosită cu note muzicale pe doamna Margareta împărtășindu-i primele noțiuni de balet timpul nu mai avea răbdare devenise o tornadă ce o desprinse de poalele mamei unicul punct de referință din viața ei abandonând brusc cuibul copilăriei migrând spre o nouă lume așa se trezi catapultată într-o sala mare împrejmuită toată cu oglinzi creându-se o stranie relație cu imaginea sorei ei o confruntare permanentă stimulând autocontrol și o atentă coordonare a mișcărilor absorbită de muzica lui Bach,Mozart,Beethoven care-i asistau pașii dându-le muzicalitate studiul desfășurat zi după zi transforma corpul fetiței tendoanele căpătau flexibilitate alungându-se arabescurile luau...

34 poezii, 0 proze

Stoica Alexandra

Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...

4 poezii, 0 proze

Michelangello Buonarroti

Michelangelo Buonarroti (n.6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo - d.18 februarie 1564, Roma), alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului. Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni a fost al treilea din cei cinci fii ai lui Lodovico di Buonarroti Simoni și ai Francescăi di Neri di Miniato del Sera. După întoarcerea la Florența, de unde provenea familia lor, Michelangelo este lăsat în grija unei doici. Aceasta fiind fiică și soție de pietrar, i-a insuflat micului Michelangelo dragostea pentru marmură. Această pasiune timpurie îl determină să părăsească școala, deși părinții lui ar fi dorit ca el să studieze gramatica și să se consacre studiilor umaniste. Datorită prietenului său, pictorul Francesco Granacci, Michelangelo descoperă pictura și, în 1488 este dat la ucenicie în...

52 poezii, 0 proze

Ar fi timpul

de Călin Sămărghițan

Azi noapte ți-am așteptat nepăsarea în șapte ceasuri de iad, ți-am măsurat surzenia inimii în greieri muți ascunși de vii în perete. Poemele vechilor tăi iubiți se hlizeau din noptieră foindu-se în...

Ce-ar fi...?

de Jipa Adrian

Ce-ar fi dac-ar fi Sa nu fie ce va fi Timpul sa se scurga-n sens Invers... Iar spatiul sa nu fie Asa cum acum se stie Ci altfel el sa fie Sa fie cine stie Cum... Oare ar fi ar mai fi Sau totul s-ar...

Timpul

de Silvian Costin

De ar fi timpul construit dintr-un elastic Să-ntindem clipa fericită enigmatic Da-i trecător, necruțător, arde năpraznic Ne-aruncă-n gol, nepăsător, zâmbind obraznic Ne stoarce viața, fie ea lungă...

E timpul

de Amalia David

Cuvintele tale au miros de oua statute. Vorbesti de parc-ai fi un disc prafuit si zgariat, gandaci orbi si negri ti se scurg printre buze. Asculta ce-ti spun, iubite, Ar fi timpul sa taci! Strange-ti...

Timpul

de Cezar C. Viziniuck

Inconștient, trecutul meu se-ascunde printre ruine. Dormi acolo,-ntre pietroaie și te-ascunde-n veci de mine. Eu te caut în memorii, printre cărți roase de molii și încerc din răsputeri să te-aduc de...

Soldatului

de sanda deme

Ar fi timpul sa inveti sa poti vorbi cu tacerea. Un tipat enorm sfasie lumea. Ce spaime te chinuie? Ce blestem ai de implinit? Radacinile ies noaptea si intreaba pe unde intarzii. Incotro vei...

Celibatarul ghinionist

de Vali Slavu

Ar fi timpul să se-nsoare Și chiar și-a găsit o fată Dulce și încântătoare. Ce păcat că e cu... plată!

Vorbitor

de Andrei Ciurunga

Ar fi timpul să stăm lângă foc, să iubim câte-o fată de grâu, cu privirea albastră, să scriem poeme sau cărți să citim la lumina ce scade treptat în fereastră. Pe masă, paharul cu ceai sau țigara...

PoezieClasic

furie

de Ioan Postolache-Doljești

dac-ar fi timpul cineva l-aș aștepta la cotitură i-aș da cu paru-ntre urechi un șut în ur și-un pumn în gură i-aș ute-o mamă de bătaie să țină minte-o veșnicie și l-aș trosni cu sete-n oaie să-l văd...

să nu declari iubire înghițitorului de suflete

de adriana barceanu

poate ar fi timpul să te trezești să uiți ultimul vis, să bei o cafea să asculți știrile la radio n-o să-ți spună nimeni nimic nu lăsa urme, nu precipita știu. și el știe nu era greu de aflat partea...