Poezie

Timpul

1 min lectură·18 ianuarie 2013

Mediu

Inconștient, trecutul meu se-ascunde

printre ruine.

Dormi acolo,-ntre pietroaie

și te-ascunde-n veci

de mine.

Eu te caut în memorii,

printre cărți roase de molii

și încerc din răsputeri

să te-aduc de nicăieri.

De-o fi timpul o scursură

de minute deșirate,

nu știu.

Dar știu că-mi fură

ale vieții nestemate.

Mi le-mpinge înainte,

mi le lasă dinapoi,

azi îs fragede, mâine cernite;

azi sunt vechi,

ieri fostau noi.

Că au fost și n-or mai fii,

că vor fii și nu mai sunt,

cert este c-acest pământ

nu duce lipsă de a fi.

Timpul are un prezent

un trecut și-un viitor

eu nu pot să fiu absent

nici dac-ar fi să mor.

Azi pot spune că exist

Mâine poate-am existat.

Timpul este realist

dar nicicând nu-i măsurat.

001.188

Cezar C. Viziniuck. “Timpul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/14022330/timpul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.