Poezie
Soldatului
1 min lectură·
Mediu
Ar fi timpul sa inveti
sa poti vorbi cu tacerea.
Un tipat enorm sfasie lumea.
Ce spaime te chinuie?
Ce blestem ai de implinit?
Radacinile ies noaptea si intreaba
pe unde intarzii.
Incotro vei indrepta ochii,
cui vei ascunde durerea care macina?
Vantul desertului cheama moartea.
Caut cuvintele racoroase si bune
ca apa ulcioarelor,
cuvintele mele sunt taioase ca fulgerul secerii,
cuvintele mele prezic iubirea sau moartea.
Sunt prietenul celor umili
ingrijesc in tacere visele omului,
vorbesc prin somn despre un blestemat
care a baut crinii si frica
calcand peste mare.
Daca nu mai avem nimic de spus,
sa ne luminam odaia
cu rasul nostru de portocale ranite.
Vei merge singur sa bei
Lacrima noptii.
022.932
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- sanda deme
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
sanda deme. “Soldatului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sanda-deme/poezie/40089/soldatuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ML
Sunt de acord cu Smaranda, pe alocuri( cateodata se intampla sa vrei sa sugerezi ceva puternic, cu orice pret:\" cuvintele mele prezic iubirea sau moartea\", ar putea fi un exemplu), ultimele doua strofe sunt favoritele mele, in special\"care a baut crinii de frica/ calcand peste mare\"-desi e o cacofonie acolo care deranjeaza la alaturarea celor doua versuri si \"rasul nostru de portocale ranite\". Da, este potential.
0
\"Fulgerul secerii\" nu poate fi fulgerul coasei?
Intreb si eu.
Sau \"apa ulcioarelor\" izvorul ulcioarelor. Ma gandeam doar, tu stii mai bine. Altfel poezia ascunde semne de potentialitate, dar nu ca in \"Decembrie\"