Căutare

Despre autor. M-am nascut in Bucuresti in toamna anului 1977. Clasele 1-6 le-am facut in bucuresti iar clasa a saptea am terminat-o cu chiu cu vai intr-un sat din teleorman. Am intrerupt scoala pana in anul 1995 cand am absolvit la fara frecventa si clasa a opta. In 1996 am inceput sa lucrez la cotidianul „Tineretul Liber” ca reporter , sectia reporteri speciali. Dupa jumatate de an, a venit Vintu si mi-au facut vant si mie...In 1999 am intrat la searal la liceul „Nichita Stanescu „ din Bucuresti unde nu rezist mai mult de o luna si plec sa lucrez la cotidianul „National” unde am dat concurs si m-am angajat reporter..Dupa numai patru luni plec de la ziar si ma apuc serios de consumul de heroina. In 2001 fac o tentativa de a ma lasa de drog si ma angajez colaborator la ziarul „Azi”..Nu stau prea mult pe acolo si ma intorc, de data asta pentru doi ani, la heroina. In anul 2003-2004 dupa ce sase prieteni au murit iar eu insumi era sa decedez de doua ori, ma las singur de heroina, fara...

1 poezii, 0 proze

Harry White de Danciu

din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...

0 poezii, 0 proze

Iulian Andriescu

M-am născut în dulcele (acu vreo sută de ani) târg al Ieșilor, în luna lui Făurar, în a șaptea zi, în anul de la Dumnezeu 1980. Școala am trecut-o destul de greu, că nah, cine era să mai hoinărească prin minunatele păduri ale Ciricului sau ale Buciumului și să hălăduiască pe toate aleile și străduțele târgului, din Tătărași și până-n Copou, de la CUG și până pe dealul Păcurarilor? De ajuns la facultate, am ajuns, ca tot omul, și-am și terminat-o, că deh, au trecut cinci ani. Amu, bunul Dumnezeu știe pe ce căi am s-o apuc...

37 poezii, 0 proze

Nicolae Novac

Scriitor, poet, gazetar. Debut la revista \"Generatia de Maine\" a liceului din Oravita, unde si-a facut o parte din studii. In tara a colaborat la revistele: \"Tineretea\", \"Universul literar\", \"Fruncea\", \"Romania literara\", etc. Refugiat in Exil, fondeaza revista de cultura \"VERS\" (aparuta sub egida asociatiei \"Nicolae Balcescu\"), la care isi aduc contributia multi intelectuali de seama: Vasile Posteuca, N. S. Govora, Faust Bradescu, I. G. Dimitriu, Aron Cotrus, Ion Tolescu, Claudiu Isopescu, Toader Ioras s. a. Colaborator constant la revistele si ziarele anticomuniste aparute de-a lungul timpului in Exil (\"Carpatii\", \"Caminul\", \"Drum\", \"Revista Scriitorilor Romani\", \"Cuvantul Romanesc\", \"Libertatea\" (N.Y.), \"America\", \"Solia\", \"Calendarul America\", \"Cetatea Luminii\" s.a.), Nicolae Novac si-a adus un aport deosebit in lupta de eliberare a Neamului din ghearele comuniste, demascand metodic opiniei publice faradelegile savarsite de guvernantii comunisti...

0 poezii, 0 proze

Amélie Nothomb

Amélie Nothomb (13 august 1967, Kōbe, Japonia), pe numele său real Fabienne Nothomb, este o scriitoare belgiană de limbă franceză. Este fiica unui ambasador belgian și nepoata omului politic Charles-Ferdinand Nothomb, descendentă unei ilustre familii bruxelleze care a adus provincia Luxemburg regatului Belgiei. Copilăria și adolescența ei sînt de fapt o lungă călătorie prin lume, cu opriri mereu provizorii: își petrece primii trei ani de viață în Japonia, urmează China (Beijing), S.U.A. (New York), Bangladesh, Birmania și Laos. În 1984, își începe la Universite Libre de Bruxelles studiile de filologie. Din 1992, în fiecare toamnă, publică un roman, imediat trecut în fruntea listei de bestselleruri. Opera Igiena asasinului, roman, Albin Michel, 1992 (Prix René-Fallet, Prix Alain-Fournier) Sabotaj din iubire, roman, Albin Michel, 1993 (Prix de la Vocation, Prix Alain-Fournier, Prix Chardonne) Combustibilii, teatru, Albin Michel, 1994 Catilinarele, roman, Albin Michel, 1995 Péplum,...

6 poezii, 0 proze

Radu Stanca

Radu Stanca (n. 5 martie 1920 la Sebeș — d. 26 decembrie 1962 la Cluj-Napoca) a fost un poet și dramaturg român. Este nepotul lui Dominic Stanca. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942. În timpul războiului, Facultatea de Litere a Universității din Cluj s-a refugiat la Sibiu. Aici a luat ființă Cercul literar de la Sibiu. Dupa modelul lui Eugen Lovinescu care la cenaclul Sburătorul a pus bazele Modernismului interbelic, Cercul a incercat sa salveze tradiția literaturii române, dar a fost repede lichidat de prigoana comunistă din anii 50. [necesită citare] Membrii lui au fost denumiți ulterior de criticii și istoricii literari membrii generației pierdute. A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică a teatrului, la Sibiu, redactor, actor, regizor. A facut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ștefan Augustin Doinaș, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu,...

23 poezii, 0 proze

Nicolae Sirius

Nicolae Sirius (n. 1950, Lupsanu, Calarasi) este poet si dramaturg. A parasit România în 1986. A trait sase luni într-un lagar din Austria. Devine cetatean australian din 1988. În 1995, ajunge în Germania, împreuna cu sotia, Hiroko Minakami, o valoroasa pianista japoneza. Câtiva ani mai târziu (1990), se stabileste în Japonia, unde traieste în prezent, alaturi de sotie si de cele doua fetite ale lor. A debutat cu poezie în Tribuna Ialomitei (1968), publicând apoi versuri în Luceafarul (1974) si în Caietul Debutantului (Editura Albatros, 1979). Consiliul Australian de Cultura si Arta i-a oferit doua burse guvernamentale (1989, 1990). Piesa sa de teatru Ultimul dictator, Cain, Abel si Dumnezeu a fost jucata în limba engleza de La Mama Theatre, în colaborare cu Melbourne International Festival (1990) iar Court House din Melbourne i-a pus în scena Castelul (1993). Balada timpului ce plânge, piesa de teatru scrisa în lagar, în 1986, a fost publicata în româna si, sub titlul Times weeps, în...

20 poezii, 0 proze

ilorian paunoiu

https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....

90 poezii, 0 proze

Mandra Ana-Maria

Pe 23 iulie 1986 m-am grăbit să ies în lume, să descopăr acele sunete pe care 7 luni le-am auzit și doar întruna m-am întrebat de unde vin. Copilăria a fost ca o minge de ping pong între viața la țară și viața la oraș, între natură și antropic. Școala generală m-a despărțit de prieteni și mi-a adus colegi. A urmat liceul. Prietenii eterne, clipe de vis. Anul 2005 a fost anul absolvirii. Pe scurt, v-am povestit 19 ani. Anexă: Scriu din plăcere, o mică pasiune care nu poate fi înăbușită. Nu zic că am talent. Iar dacă îl am, mai e până să îl fructific. Sper doar că veți înțelege ceva din ceea ce scriu. Dacă o singură persoană va înțelege, înseamnă că nu am scris degeaba.

328 poezii, 0 proze

Apus de luna

de Florin Gheorghe Pirvu

Luna, muribundă, zace, gata de pe cer să cadă, stele-n juru-i se arată luminându-i chipul palid. Luminând întunecimea în care ea se afundă. Și încet, încet se stinge răsărind a doua noapte.

Rasarit in apus de luna

de Baba Radu Iulian

„Mi-e greu pe lumea asta!”, imi spunea la un moment dat un prieten de-al meu cu ocazia unei vizite neasteptate pe la ora doua dimineata. Eu ma uitam la el si nu spuneam nimic. „m-am saturat de tot...

ProzăAtelier

Moarte de inger

de Radu Tudor Ciornei

Se-arata in vis Ca in Valea Plingerii Se aduna ingerii ca sa mi-l omoare pe-al meu Ingeras ca-i mai dichisit si mai odihnit ca zboara prea jos si cu mult folos ca de sapte vieti grijeste poeti ca-i...

Idilă în Vicovu de Jos

de Adrian Tarita

Varsă din cerul gri divina stropitoare Rari picuri peste așternutul viu al verii, Ursuză ziua ascultând îndemnul serii Trece pe alt tărâm, fără apus de soare. Pe izlazul de pe-un deal doar o fătucă...

1

de Bogdan - Alexandru Petcu

apus de lună: dimineața se-mbracă femeia cu șorț

logică oncologică

de Miclăuș Silvestru

Apus de soare-i răsărit de lună, Miroase și-a slănină și a pește Și-amestecată-n iàurt... slab sclipește Toată smântâna oalei - poftă bună! Când ace mi se-înfig aproape-orbește Mă trec din nou alți...

Terțină gri, cânt sub buze (2.)

de Iulia Elize

Apus de soare, răsărit de lună Miroase a slănină sau a pește Amestecată-n lapte, nu sclipește Decât smântâna tristei, hrana-ți bună. C-un ac, să mă împung, din nou, robește, Mă nasc din mine-n ațe...

Neiscălita numărul 1

de Valentin Iulian Andronache

Dansul lupilor în apus de lună, joc de stele-n cer de catifea întunecată, șoapte macabre de vânt ispititor, vise-n zbor pe aripile anilor lumină, timp oprit în loc, mereu prezent, salt în abisul...

poveste fără sfârșit

de viorel gongu

cu fiecare apus de Lună îmi moare câte un albatros înălțând cu încă o așteptare piramida cu două umbre cărările adună pașii în șerpi ce licăresc cu foșnete oarbe în lumina murdară scutul de aur...