Terțină gri, cânt sub buze (2.)

d-nă Iulia, pentru „păcatul” ce l-am comis înțelegând poemul d-voastră în varianta ce mi-a fost inspirată după prima lectură. Este posibil să mă fi îndepărtat mult de mesajul planificat. Acordați-mi „iertarea”. Sănătate și succes în toate!



Apus de soare-i răsărit de lună,
Miroase și-a slănină și a pește.
Amestecată-n iaurt slab sclipește
Toată smântâna oalei... poftă bună!

C-un ac de mă împung din nou orbește
Mă nasc din nou fiorii reci, au spumă.
Tot laptele-i stârpit iar mama brumă
Cu-încetul în cornișă se topește.

Ce tot îmi e sub sân îmi crește bezna,
E-atât de crunt un cancer pentru-o fată
Și-abia-i mijește-o perlă-n ac... pricesna.

Rocada se petrece înc-o dată:
Călcâiu-i făr temei, subțire-i glezna...
Mă cam topesc văzând... voi fi purtată...

neatenția mi l-a dictat de două ori. Cu scuzele cerute...! Numai bine!

la versul propus de dumenavoastră, cred că forţaţi accentul la iaurt

Amestecată-n iaurt slab sclipește

poate că ar trebui să schimbaţi ordinea cuvintelor

doamnei Iulia Elize chiar și sub forma sugerată de mine. Menționasem că datorită neatenției am scris de două ori „din nou”; rog pe d-na Iulia să modifice precum îi este dorința.

Dacă e să suflu și-n iaurt... o fac, pentru că m-am fript de mai multe ori în diferite feluri. În cazul menționat de d-l Ionuț chiar suflu degeaba... iaùrtul este rece întocmai ca și iàurtul; o pot dovedi: conform DEX, iaùrt sn [At: NEGRUZZI, S. I 286 / V: (reg) igurt / A și: (înv) iàurt / Pl: ~uri.

Drept este că pentru a se face brânză, chișleagul (iaurtul - indiferent de accent) poate fi pus mai întâi la scopt (suficient a fi doar încălzit...)

Sesizare: datorită unei anomalii ce eu nu o pot explica, unul din comentariile mele care începe cu „din...” (anume... „din non”) a plecat de la mine... cum n-aș fi vrut; și-n plus apare... cu afișare cronologică eronată

[06.Dec.24 12:16]
[06.Dec.24 07:56]

Solicit a se șterge comentariul „din non”... dacă este cu putință. Mulțumesc.

Normal, poemul e inspirat, nu e al meu, mie îmi place să rămân originală. Mi s-a întâmplat de exemplu să fac o parodie, un răspuns la o altă poezie, mi-a nimerit într-un volum, apoi am dat zeci de erate... La genul parodic, trebuie să ții minte sursa, a mea era ok, poezia, dar mi-am pus în volum numai textul propriu, uitând că era legat de alt text (mi-am luat doar textul de răspuns). Apoi am ținut-o în șiruri de corecturi... Nu a fost prea distractiv. Chiar și astăzi îmi pare rău de acel eșec, că nu am văzut la timp că era de fapt legată parodia de acel text al unui coleg, căruia îi răspunsesem poetic...

A dvs. este o semi-parodie, pentru că este foarte legată de original, cred că e un text nici al meu, dar nici nu poate fi considerat parodic sau de răspuns.

Oricum, mulțumesc pentru dar, așa îl consider, drept un dar poetic... Sufletesc și de dragul colegialității...

Erate tot facem, așa e... Să le facem.

răspunsul d-voastră, d-nă Iulia, se-nțelege că am posibilitatea de a posta varianta ce mi-a inspirat-o textul „Terțină gri, cânt sub buze” menționându-vă ca autor al textului. Dacă într-adevăr sunteți de acord, voi aduce câteva modificări, ici-colo... unde neatenția m-a cam grăbit. Mulțumesc!

Puteți posta, da... Dacă vă place! :):)