"Apocrif liminal" – 452 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
GLGiacomo Leopardi
Giacomo Leopardi nasce a Recanati nel 1798, dal conte Monaldo e Adelaide Antici. Nel 1803 l’amministrazione dei beni familiari è tolta al padre, che si ritira quindi in una velleitaria attività di letterato dilettante, e passa nelle mani della madre. L’atmosfera di casa Leopardi non è felice ed è caratterizzata dall’indole della madre, severa, bigotta e povera d’affetti. Il giovane Giacomo inizia nel 1807 gli studi con i fratelli Carlo e Paolina, inizia a comporre piccoli componimenti poetici e cerca un proprio spazio autonomo all’interno di un’educazione di chiaro stampo controriformistico. Tra il 1813 e il 1816 inizia da solo lo studio del greco; si dedica a ricerche erudite e a varie indagini filologiche sorprendentemente rigorose e precise. Politicamente sposa le idee ultralegittimiste del padre. Nel 1817 pubblica sullo «Spettatore» l’Inno a Nettuno, fingendo trattarsi della traduzione di un originale greco, e due odi apocrife in greco, presentate come autentiche. Inizia la sua...
26 poezii, 0 proze
NONicolae Oancea
Nicolae Oancea (născut la Galați, pe 1 martie 1937) este un poet român. Cărți: * Roata, 1968 * Întoarcerea, 1970 * În așteptarea văilor, 1974 * Poeme, 1985 * Păsări apocrife, 1988 * Roata, 1997 (antologie)
3 poezii, 0 proze
Apocrif liminal
de Sergiu Burlescu
sunt lumina ieșită din locurile întunecate ale conștiinței rana fragedă deschisă în carnea nopții albe mă poartă spre centrul ce se învârte în jurul punctului orb din lumină precum ochiul neînchis în...
Apocrif
de Pilinszky János
Căci toate ne părăsesc atunci. Separat liniștea cerului, a pământului de veci al sfârșitului lumii, și separat liniștea cuștilor de câini. În aer armată fugară de păsări. Și vom vedea soarele...
Apocrif
de P. Tóth Irén
Căci toate ne părăsesc atunci. Separat liniștea cerului, a pământului de veci al sfârșitului lumii, și separat liniștea cuștilor de câini. În aer armată fugară de păsări. Și vom vedea soarele...
Apocrif la Turnul Babel
de Robert Zenit
În pământul acela crescuseră prăjinile înalte până la nori, poate chiar mai înalte. Unii spuneau că dacă reușești să te ridici pe ele pâna la capăt ajungi la Dumnezeu. Ba, mai mult, pe gardul ce le...
apocrif despre lumină
de Erika Eugenia Keller
tu, mizerabile satan, crezi că mă sfâșii prin cuvintele tale, dar eu știu să cos moartea cu acul luminii tu, împuțiciune, mi-ai făcut inima o urmă de talpă de soldat care își pune arma în gură, dar...
jurnal apocrif 32
de Mihai Leoveanu
stai în vânt într-o scuturare a cerului vine piază-rea la furnalul umbrei ia culoarea ceții și forma nimicului și-și bate joc și-ți dă de lucru pe buza gropii Dumnezeu își face turul pocnind dintr-un...
Jurnal apocrif 35
de Mihai Leoveanu
aisberg fiul târându-se lent sub verdele nopții polare ca într-un vis de dragoste aisberg marele blond orgoliu plutind rătăcitor în mările sângelui alb aisberg fără curenți și declin mai fastuos...
jurnal apocrif 1
de Mihai Leoveanu
- încotro pe albia vântului, față tristă, zăpadă murdară? - singur pe drumul tuturor - spre înflorire spre primăvară - tu lași în urmă doar cuvinte, iar pașii lor sunt foarte grei - privește cerul...
jurnal apocrif 2
de Mihai Leoveanu
dacă pe strada ei te prinde o furtună singurul adăpost e cofetăria – ne întâlneam destul de rar acolo (nu pentru că era un an secetos și nici pentru că eu nu aș fi fost încântat să o văd) – dar în...
jurnal apocrif 3
de Mihai Leoveanu
tandru priveam cândva în manuscrise și sufeream cumplit după aceea pățeam la fel de fiecare dată ca un adolescent care descoperă femeia orice poem era o victorie ca după câteva zile să-l rup ori să-l...
jurnal apocrif 4
de Mihai Leoveanu
femeie frumoasă ca o mare eu nu mai cred că ești adevărată oricare vânt mă duse niciodată nu am ajuns la țărmul gurii tale femeie uriașă nesfârșită din trupuri ce-mi umplură corabia cu scrum oglinzi...
jurnal apocrif 5
de Mihai Leoveanu
ai fost obișnuit pământule cândva să ne îngropi de tineri în cerul tău adânc un Hades al luminii să ne dărui să întrerupi durerea celor ce-n viață plâng și de aceea poate se-ntâmplă uneori să uiți că...
jurnal apocrif 6
de Mihai Leoveanu
copilul care a desenat inimă-n vârful unei carabine expediază un mesaj observați – carabina are țeava strâmbă deocamdată atât poate el s-o îndoaie însă va crește va renunța la utopii va ști că...
jurnal apocrif 7
de Mihai Leoveanu
adormi ființa mea începe de-acum în ceruri să coboare eu treaz rămân – dintre păianjeni văd stelele tulburătoare adormi în adâncimea nopții sunt lumi doar mie cunoscute asupra ta nu vor mai plânge...
jurnal apocrif 8
de Mihai Leoveanu
de tine mult culoare beată de voi amurguri și de câini de pântecele nopții care latră prin plozii unor androgini de eul inegal cu sine de stele fără de carate de miercurea cenușii vineri după...
jurnal apocrif 9
de Mihai Leoveanu
ascultă cutremurul aerului când izbucnește lumina ascultă furia valurilor din albiile secate așteaptă pânza de paing a stelei căzute așteaptă urmele lăsate de umbrele morților să taci și în...
jurnal apocrif 10
de Mihai Leoveanu
nu niciodată n-am să vă comdamn rămâneți Doamnă cel mai uman mister veșnic traversând calea ferată într-o lume fără caracter nu n-am să vă condamn – eu mă închin călătoriei tragice pe roate din...
jurnal apocrif 11
de Mihai Leoveanu
cine fața mângâindu-mi cu sfiala mâinii care aprinde o candelă s-a deflorat cine sufletul meu primind numai veșmânt făcu din el apoi străină privirea își întoarse cine de-o parte sau alta sprijin...