"Amantului meu muribund" – 9315 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
DRDragomir Rodica
Nepoata de tarani invartejiti in a pamantului munca,crescuta in ograda plina de oratanii si invatata ca oamenii ,,de la oras" sunt prea ocupati pentru a mai simti fericirea lucrurilor simple. 3 rugaciuni m-a invatat tataia,3 rugaciuni stiu si acum. Continui sa spun seara,inainte de culcare: ,,Tatal nostru", ,,Crezul" si ,,Inger,ingerasul meu". Din ce in ce mai rar totusi.Nu mi-s bigota,dar cred intr-o fiinta superioara care,din spusele mamaiei,s-ar numi ,,Dumnezeu". Cu ,,D" mare. M-am jucat ,,cu puta in tarana",am facut baie in garla,cozonaci din lut si friptura din ciocanei de porumb,dansam pe langa geamul caminului cultural- pe atunci discoteca-,incalecam sania dis de dimineata iar seara ma infruptam din placintele coapte in soba si laptele proaspat muls de la Joiana. Il primeam,din cand in cand, cu mare bucurie pe nenea care parca in fata portii un Oltcit alb si ma pupa pe frunte.Tin bine minte ca intr-o vara mi-a adus ochelari de soare cu rama din plastic alb. Dar cu mult mai...
24 poezii, 0 proze
ASAdriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
MMMircea Marian
16.07.1973 populatia Pamantului s-a inmultit cu un element. Da, ai ghicit, e vorba de mine, Mircea Marian, iar gloriosul moment a avut loc in Oradea. Dar anii au trecut si am crescut mare...
4 poezii, 0 proze
MDMaria Del
„din adâncurile pământului iarăși m-ai scos”
2 poezii, 0 proze
NRNicolae Anca Rodica
Sunt o picătură ce străbate universul alături de tot albastrul pământului...
13 poezii, 0 proze
lolita
Ar trebui să scriu cu sângele-n lut O carte-a pământului, nouă, Povestea poetului mut Ce a rupt o planetă în două.
39 poezii, 0 proze
KHKnut Hamsun
Motivația Juriului Nobel: - pentru monumentala sa operă care este "Rodul pământului" - Knut Hamsun (n. 4 august, 1859 – d. 19 februarie, 1952) a fost un scriitor norvegian. A avut un rol important în modernizarea romanului european. În 1920 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Este reprezentant al realismului psihologic, în primul rând prin capodopera sa, romanul Foamea (1890). Knut Hamsun, născut Knud Pedersen, în Vågå, Gudbrandsal, Norvegia, a fost al patrulea fiu al lui Peder Pedersen și al soției lui, Tora Olsdatter (Garmostrædet). A copilărit în Hamarøy, Nordland. La vârsta de 17 ani a devenit ucenic la un producator de frânghii. În aceeași perioadă a început să scrie. A petrecut câțiva ani în America, călătorind și lucrând, publicând impresiile sub titlul "Fra det moderne Amerikas Aandsliv" (Din viața intelectuală a Americii moderne) (1889). În 1898, s-a căsătorit cu Bergljot Goepfert (născută Bech), căsătorie desfăcută în 1906. Ulterior s-a căsătorit cu...
0 poezii, 0 proze
xer
M-am nascut la maternitate in 84 si de atunci fac umbra pamantului degeaba. Cam asta este mai important.
4 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
intreaga Prefață a lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea \"Sânt pentru ca Este\" Au apărut în vremurile noastre, pe planetă, milioane de cărți și tot atâtea milioane de monumente ale prostiei și orgoliului de-a fi scriitor cu orice preț. Pădurile pământului au fost exterminate cu sălbăticie pentru a se tipări pe lemnul lor disprețul și aroganța unor indivizi care, în fața Creatorului, descalifică specia umană. Nu este prima dată când spun că lemnul plânge de durere când este imprimat cu stupizenia și obscenitatea umană și vibrează fericit atunci când se aplică pe el cerneala tipografică a Înaltului. Cartea lui Harry White de Danciu a bucurat lemnul sacrificat pentru a fi editată, afirm acum, când piața literară e plină de surogate subordonate mentalității de tarabă. E timpul altor cărți, a venit vremea ca “glorioasa literatură” să apună, să întâmpine cu respect o altă ordonare a literelor, cuvintelor, frazelor și sensului acestora. Omenirea trebuie să învețe altă limbă, una universală,...
0 poezii, 0 proze
CCCamelia C.Petre
Lumina din prima zi a tumultului în care m-a aruncat Dumnezeu m-a orbit dar m-a si fermecat. M-am ridicat și am făcut primii pași prin raiul Pământului, bucurându-mă de fiecare picătură de suflet pe care am întâlnit-o, lăsându-mă escaladată de îngemănările imensităților și ale instantaneelor. Mi-am ridicat privirea iar norii m-au înfășurat în nori. Apoi, strânsă până la durere, am ajuns din nou pe Pământ. Dar acolo nu mai era rai... Și atunci scriu. Scriind, mulțumesc. Mulțumind, cresc. Crescând, iubesc.
15 poezii, 0 proze
Amantului meu muribund
de Adina B
Iubirile de altădată Te năpădesc în prag de dimineață Și te surprinzi, ștergând furiș, O lacrimă imaginară de pe față. Și simți cum gri te-nvăluie O undă gravă de tristețe Și-o picătură de melancolie...
Un popor muribund mai are un vis – Simona Halep
de Marius Marian Șolea
De atâta bucurie, parcă nu mai are sens înșiruirea sportivilor, oamenilor de cultură, ori a bărbaților din istoria României care au venit spre noi dinspre armâni, ar fi un simplu act de frustrare. Pe...
la ceas de taină, omul.
de Silvia Bitere
gândesc omul prin prisma omului meu lucrurile simple îmi fac din bucurie trepte spre ceilalți oameni omul meu e vesel uneori cherchelit de emoții plânge și râde la un trandafir că așa e viața plină...
Povestiri despre Bunul Dumnezeu
de Rainer Maria Rilke
Unul care asculta pietrele Sunt iarăși la prietenul meu olog. El zâmbește în felul lui ciudat: „Și despre Italia mie nu mi-ai spus niciodată nimic”. „Adică să-mi răscumpăr vina cât mai curând cu...
minoritate rumelică
de Vasile Munteanu
lui E.V. Pal nu mă mai privi astfel chiar dacă-mi lucesc ochii și glasul meu păstrează ceva din ecoul merelor de iarnă nu e vina mea că orătăniile și vitele dorm molcume sub bananieri că de crăciun...
Sămânță pe fundul lacului de nor...
de Doru Alexandru
Ard în trupul unui copac! Jumătate din mine-i o frunză; cealaltă jumătate rădăcinile pe care nu mi le-am văzut niciodată Sămânață îngropată prea adânc în țărână rădăcinilor mele muribunde s-a zbătut...
Ce curios!
de Ivanof Lucian Edmond
Mă hrănesc cu rău; Răul câinelui care nu mai știe să latre, Al calului nebiciuit pe spate, Al carului cu roata de lemn, Și al creionului care nu mai lasă nici un semn. Al pământului care nu mai e bun...
***
de Alexandru Vlad
E tainic secretul nostru. L-am ascuns atata vreme… un joc copilaresc care se zbate intre vis si realitate… un cuvant ar fi fost mult, doua… ar fi insemnat exagerare. Cand simt ca bataile inimii se...
Mă umilește...
de Zoltan Terner
Mă umilește... Mă umilește această rotunjime diamantină a picăturii de rouă.Mă umilește sfiiciunea firului de iarbă.Desăvârșita lui simplitate. Existența lui atât de plăpândă. Mă umilește mugetul...
La coadă
de razvan cirezaru
Când am ajuns era deja coadă. Ptffffiu! Și ce coadă. N-am mai văzut așa ceva în viața mea. Ceea ce e de înțeles, dat fiind circumstanțele, dar, mă rog... Nu i se vedeau capetele. La naiba! Am să stau...