"Acum e bine" – 20491 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
A(Alina T. (Manole)
Numele meu e Alina Manole. Nu sunt Alina Manole Alma ci o Alina Manole Allana. Imi plac coincidentele din momentul in care am citit, in copilarie, ca o Alina Manole a rezolvat bine o problema din "Gazeta Matematica". De atunci caut Aline Manole. :) Biografia artistica s-a limitat pana acum la castigarea unor trofee la concursuri de muzica folk. Si la un scris nebunatic, mai mult melodios, pentru piesele mele. Daca pot si altceva imi veti spune voi. Sunt fan al tuturor Alinelor Manole.
92 poezii, 0 proze
MLMihai Leoveanu
PROFIL Telefon – 0722468045 - 0749775752 E-mail – mihai_leoveanu@yahoo.com Născut în Iași, la 14 septembrie 1953, de Ziua Înălțării Sfintei Cruci (pe care o port și acum). BIOGRAFIE Am debutat în 1971, în paginile revistei CRONICA. Au urmat colaborări frecvente la CONVORBIRI LITERARE, ATENEU, FAMILIA, TOMIS, AMFITEATRU, ECHINOX, ROMÂNIA LITERARÃ și TRIBUNA. În 1977, am câștigat Premiul Uniunii Scriitorilor din România la Festivalul Național de Poezie NICOLAE LABIȘ (Mălini, Suceava). În urma câștigării concursului pentru debut editorial lansat de Editura JUNIMEA, în 1978 îmi apare primul volum de versuri – CARUL MEU TRAS DE PATRU EGRETE. Au urmat : GIUSEPPE UNGARETTI. JURNALUL UNEI EXISTENȚE (monografie critică, 1980), STRUCTURA LACRIMII (versuri, 1984), GERUNZIU (versuri, 1988), ZOLAR. CARTEA CUNOȘTINȚELOR ANTICE (eseuri, 1993 Chișinău), MARELE FRIG (versuri, 1996) și RÃZVRÃTIREA (1999). De mai bine de 7 ani lucrez (și cred că am ajuns la forma finală) la ultimul volum de versuri –...
349 poezii, 0 proze
Anamaria Radu
Jurnalista plafonata, cu ambitii de a-si gasi o slujba serioasa si bine platita. Am facut facultate, masterate, si in acest moment singurul rost pe care il vad in ele e faptul ca mi-au mancat timpul in care puteam citi. Citesc cu placere si cu o dulce invidie si, pana acum, n-am spus si n-am scris nimic memorabil.
1 poezii, 0 proze
HPhose pablo
Această poezie ați fi vrut s-o scrieți voi De fapt nici nu este o poezie ca atare Este un mesaj de adio pentru comunitățile Acestea literare on on on_line Treabă e că îmi merge foarte prost Și trebuie să iau niște măsuri… urgent să fac ceva Evident că mulți dintre voi nici nu știu nimic despre mine Eu am doozeci de ani și nu nu … nu sunt fain. Acum o lună mi s-a născut o soră Familia mea are clipe frumoase dar și complicate totodat’ Crize financiare uneori chiar se ajunge la depresii din această cauză Deci eu acuma m-am dezis de internet Să contribui și eu la revenirea financiară [câtusi de puțin] a familiei Spre ușurarea unora sau nefericirea altora: Nu voi mai fi aproape deloc pe net Nu voi posta nimic deși aș vrea mult [Cu siguranță din când în când voi trece pe la net-cafe] Îmi iau rămas bun de la prietenii mei cyber Sau mai bine zis de la prietenii mei cu care Comunic mai mult pe net Să fiți liniștiți cu toții / cuminți Priviți frumos viitorul / bucurați-vă Să citiți neapărat pe...
141 poezii, 0 proze
sorina manole maria
Salut! Sunt Sorina. Am descoperit poezia la 7 ani, cand stateam la masa:)) . De atunci am inceput sa scriu, mi-am insirat toate poeziile intr-un caiet pe care ulterior l-am pierdut. Am facut o pauza de vreo 2 ani,iar apoi inspiratia a inceput sa-mi revina. Acum scriu poezii triste... Nu-mi place sa mi le citeasca cineva care ma cunoaste. Motivul nu-l cunosc. Doar ma deranjeaza si atat. Imi public poeziile aici din doua motive: 1. Nu vreau sa mi le pierd, si deci asa le voi putea pastra. 2. Vreau pareri despre felul in care scriu. Deci coment-urile sunt bine venite Cam atat. Aaaa si daca vrei sa ma contactati, sorimar92@yahoo.com adresa mea de e-mail
2 poezii, 0 proze
SAsiminiciuc andrei
Ma trezesc...deschid lent ochii....la dracu...inca sunt aici, prins in aceasta lume. Inca o zi intr-o lume de c***t inconjurat de oameni de c***t. Nu stiu pentru moment de ce ma mai deranjez sa ma ridic...oricum o sa ma intorc in pat in curand, oricum o sa vizes la dulcea inconstienta si la asternutul moale si calduros, toata ziua. E lumina, nu vreau sa fie lumina. Ma deranjeaza lumina. Trag jaluzele dar e in continuare la fel de alb in camera ...la naiba. Ar trebui sa mananc? neee.....ar trebui sa fac ceva? Da, trebuie sa merg la scoala dar Fuck school.....nu am chef de asta....nu am chef de nimica...cel putin nu acum....timpul trece.....telefonul incepe sa sune. Il ignor...poate inceteaza. Dupa 30 de secunde chiar inceteaza...Bine sper sa nu mai fiu deranjat azi...vreau sa vina noaptea si sa fie intuneric iar....
3 poezii, 0 proze
FHFlorina Handoca
povestea vieții mele începe în aprilie atunci când melcul iese din a lui cochilie; am fost, sunt și voi fi o revoluționară, chiar dacă pare-o "teorie" cam bizară; în viața asta n-am participat la nici o revoluție dar, sigur, pentru asta găsesc eu o soluție. acum sunt absolventă de liceu, mândrul Colegiu Național "Iulia Hasdeu"; am planuri mari pentru viitor... (oricum, nu să devin scriitor); în clipa asta visez să termin bine bacu' că dacă nu... mă ia dracu'! vreau foarte mult să vizitez această lume, să văd a Himalayei culme, să povestesc locuitorilor din România că doar în țara lor stăpână e prostia. *bacul, eu l-am terminat, evident, l-am si luat; acum ma pregatesc sa plec la facultate la una din strainatate.
1 poezii, 0 proze
GBGeorge Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
MGManolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
FBFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
Acum e bine
de Diana Rizoiu
Avânt de păsări adormite Zguduie un mormânt de viață. Albe speranțe colorate în negru Își lasă culoarea să cadă pe un Troutuar sculat din somn. Că soarele zâmbește... asta mi-ai spus de mult. Culori...
acum e mai bine
de ioana negoescu
acum e mai bine. ne-au dat moltoane albastre. dacă nu ești atent dacă ne privești la infinit părem niște fluturi sau poate niște gogoloaie de cer foarte senin rostogolite pe linoleumul de la cantină....
Acum
de Mihu Dragomir
Acum – e bine. Iar suntem străini. Nimic din mine nu-i al tău. Nimica. Tăceri, și-atât, trecând prin brazi și pini, s-au dus de mult nesomnu-n doi, și frica. Și, ca-nainte de-a ne fi știut, redevenim...
Acum
de Chitul Grigore
parodie după Acum de Mihu Dragomir Mi-e bine-acum. Lucrez doar prin străini. Nimic din banii mei nu pupi. Nimica. Tăcerea ta-ntreruptă, când suspini, Îmi umple de-ndoială cipilica. Și-mpinși de un...
Acum
de Corneliu Belu
Acum Un corp învelit în fum și lungi draperii negre cad feeric; o lumânare stinsă cu pelerina-i ceruită. Nu-i rece. O miasmă topită de flori se lasă. Încet Un sunet palid al nopții de-abia pătrunde....
mai e puțin și mă ițesc afară
de Serban Axinte
stârpitura e în culcușul ei, rânjește și se simte stăpâna mea pășesc ușor, să nu mă trezesc din somn, să nu tresar când mă văd orbecăind prin țarc ea se ridică în capul oaselor: ce vrea ea să spună...
Iar mi-e pofta de absolut!
de Marian
Haga, 17 iulie 2003 Iar mi-e pofta de absolut! Îmi sprijin capul cu mâinile rezemate pe genunchi și îmi pierd gândurile în uitare. Gândurile, slobode, sunt cam chioare, și se întorc la mine...
Mai e mult până la tine, mai e mult
de Alina Dora Toma
Mai e mult până la tine, mai e mult... Și tot urc, urc, și parcă nu se termină nici drumul, nici greul, nici urletul vântului... Urlă nebun ș-i spun – „Taci...” – ce știe el de nevoia de liniște?......
în fond e totul lavabil
de emilian valeriu pal
curtea de apel se înalță din spatele tribunalului ca o boală de piele. cu fiecare metru de cer pe care-l înghite soarele curtea de apel se face mai hîdă. te uiți la cele cinci etaje cu gura căscată...
Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I, Vieți paralele
de Paul Pietraru
Mă întrebi mereu cum mă simt, dacă pot să respir, cât am glicemia. Nu sunt obişnuită. Nimeni nu-mi pune asemenea întrebări, doar tata, aşa cum a fost el, mă întreba mereu şi simt că mă înţelegea, dar...