"A coborat o stea" – 24010 rezultate
0.02 secundeMeilisearcha-b-c
Doua entitati diferite printr-o singura lege
de jkloungsuh

ora-de-televizor
agenția de monitorizare a presei Agonia
de Radu Herinean

imaginea_conventiei
O fenomenologie a imaginii si a eului
de sophie polansky
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
Ion Rosca
Nascut si copilarit tare demult in com Bulzesti, jud Dolj Acum... Sunt un arhanghel coborât De pe un zid de mănăstire Și căruia i s-a urât De-atâta searbădă iubire. Privirea nu-mi mai cată-n cer Fiindcă la mine, sub sutană, Se află-ascuns un lucifer, Simțind iubirea ca pe-o rană....etc etc In rest... inginer... mi-e dor... A,am publicat doua volume de poezii: Ninsori târzii, în 2006 la editura MJM Craiova și Decor în asfințit în 2008,la aceeași editura. Lansare de carte, critici literari locali, sinceri, fericiti ca au citit aceste cărți (cunoașterea nu aduce totdeauna nefericire)
1 poezii, 0 proze
Radu D. Rosetti
Despre familia Rosettise stie ca e una dintre familiile boieresti foarte vechi din Tarile Romane. Era originara din Italia, unde radacinile ii coborau pana la inceputul secolului al XIV-lea. O ramura a sa si-a continuat existenta acolo, cu succesiuni remarcabile, iar o alta a ajuns la Constantinopol. De acolo, primii reprezentanti ai ei au poposit prin secolul al XVII-lea in Tarile Romane, unde s-au despartit in doua ramuri. Una s-a stabilit in Valahia, iar cealalta in Moldova. In ramura valaha, Radu D.Rosetti (1874-1964) era fiul lui Dumitru Rosetti, deputat si ziarist, cunoscut si sub pseudonimul Max, descendent din contele Nicolae Rosetti, care fusese ginere al lui Constantin Brancoveanu. Radu Rosettia fost, cum scrie George Calinescu, un avocat abil, dar si un scriitor prolific, adaptand pentru literatura romana o maniera franceza a vremii, prin poezii sentimentale ce ilustrau viata celor de jos. Potrivit aceluiasi George Calinescu, "cu Radu D. Rosetti se inaugureaza la noi o...
1 poezii, 0 proze
Adorjan Magori
Adorjan Magori locuiește în România, lângă capitala țării, București. Este căsătorit și are doi copii, precum și un nepot adorabil pe nume Alex și un cățeluș pe nume Bela. În timpul liber, de obicei seara, îi place să scrie timp de o oră sau două. În timpul zilei, administrează compania imobiliară a familiei sale, în timp ce profesia sa principală este cea de inginer constructor. A scris mai multe poezioare (cugetari), povestiri scurte și cărți stintifico-fantastice, a creat cărticele ilustrate si cărticele de colorat pentru copii , pe care le-a publicat pe platforma Amazon -Kindle . Iși exprimă recunoștința în avans față de cei care îi citesc lucrările, sperând că se vor bucura de ele. IL puteți contacta pe: https://x.com/adorjanmagori
6 poezii, 0 proze
Giovanni della Casa
1503-1556 S-a născut la Mugello sau la Florența, s-a format în mediile intelectuale ale Florenței, Bolognei și Padovei, a cunoscut o carieră ecleziastică de mare prestigiu ca arhiepiscop de Benevento, comisar apostolic la Florența, nunțiu papal la Veneția, secretar de stat al lui Paul al IV-lea. A scris în latină și în italiană: orațiuni, versuri bernești, un epistolar diplomatic. A devenit celebru mai ales datorită micului tratat al manierelor elegante, "Galateo", în care idealul înalt al omului de lume din "Curteanul" lui Castiglione este coborât la nivelul unui șir de precepte seci menite să standardizeze comportamentele mărunte ale vieții. Publicate postum, "Rimele" lui, grave și neliniștite, dovedesc, dimpotrivă, un poet original și un stilist rafinat, atent la muzicalitatea cuvântului.
1 poezii, 0 proze
Manolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
IOAN SERGIU PATRINJEL
Ioan Sergiu Patrinjel este un autor vizionar prolific, născut în 1976 în inima Transilvaniei, România. Printr-o îmbinare rară de expertiză analitică și înțelepciune spirituală, el a construit o operă internațională impresionantă ce cuprinde atât latura practică, cât și cea transcendentă a vieții. Strateg financiar cu experiență, Sergiu oferă cititorilor ghiduri aprofundate despre Forex, Bursă și Criptomonede, combinând analiza riguroasă cu psihologia tranzacționării. Extinzându-și orizontul literar, Sergiu semnează, de asemenea, Romane de dragoste captivante și poezie astrală. Proza sa explorează complexitatea relațiilor moderne și puterea nemuritoare a inimii, în timp ce poezia invită cititorul într-o călătorie profundă către misterele sufletului și esența divină. Dedicat dezvoltării cognitive, acesta creează totodată colecții de puzzle-uri educaționale pentru copii și cărți de colorat complexe pentru adulți, concepute ca instrumente de relaxare și mindfulness. Publicată în 8 limbi,...
1 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
daniel aporof
m-am născut într-un neam de extratereștri, am primit cea mai alesă educație, am fost fericit, iar când mi-a venit vremea am coborât printre oameni to get in some trouble
5 poezii, 0 proze
Barbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era coborâtor din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor,...
7 poezii, 0 proze
A
.
7 poezii, 0 proze
A coborat o stea
de mircea trifu
Zac încă pe drumul meu de-ntoarcere acasă, Mă zbat ca într-o mlaștină întinsă-a unui vis, Iau ramura de lemn crescută dintr-o coasă Și-n palmă îți ghicesc, ce nimeni nu ți-a zis. La o fereastră dragă...
\"Am visat\" …
de DANILA MONICA
S-a coborât o seară albastră de mai Deasupra sufletului meu adormit Și-n gândurile mele ratăceai ... M-am întrebat atunci de unde ai răsărit. Am visat că eu eram o floare Ce nenăscută se zbătea...
În Albastru de Alexandru şi Matei
de Ioan-Mircea Popovici
„Apucă-te și scrie totul într-o carte, i-a spus Dumnezeu lui Moise...” De aici, din locu-n care Licăreşte Infinitul Tu te-ai ascuns în clipă Şi ai zburat în nor Acolo unde visul S-a înmulţit cu dor...
Elegie pentru un corcoduș
de Alexandru-Valentin Petrea
Peste sute de mii de ani, eu voi fi petrolul pentru care se bat mușuroaiele, iar tu vei fi cărbune găsit din plictiseală prin văgăuni rămase poate șomere. Și ne vor incinera în aceiași termocentrală,...
La Betleem
de Cristian Petru Balan
Splendid fusese cerul, nălucitor de falnic, Departe, în adâncuri, în străfunzimea-i pură... Greu deslușeai misterul dacă-l priveai șăgalnic, De-abea vedeai prin nouri o simplă sclipitură... Văzduhul...
Poveste
de Paiu Iuliana Andreea
Și’ncepe cu „A fost odată” Dar nu e o poveste inventată E realitatea crudă,ce’a lovit la întâmplare Făr’a lăsa o portiță de scăpare. Un fulger pribeag a coborât orbește Mințind o stea ce-acum nu mai...
