Poezie

La Betleem

1 min lectură·16 decembrie 2016

Mediu

Splendid fusese cerul, nălucitor de falnic,

Departe, în adâncuri, în străfunzimea-i pură...

Greu deslușeai misterul dacă-l priveai șăgalnic,

De-abea vedeai prin nouri o simplă sclipitură...

Văzduhul părea templu cu nori în frământare

Ce fierb în ei mici raze cu-n clar contur de vulturi

Rotindu-se agale sub nesfârșita zare.

În cercuri largi, mărețe, și-apoi în catapulturi...

Dar ei dispar o clipă sub nori și... iar se-arată

Schimbați în două stele cu-aripi strălucitoare -

Și-atunci un zvon de trâmbiți a prins ca să răzbată

Cu lungi ecouri stranii, atottriumfătoare:

Erau doi îngeri falnici, iar unu-a fost Solia

Ce-a coborât spre-o turmă cu paznici spăimântați.

„- La Betleem - le spuse - vi s-a născut Mesia !

Mergeți la El degrabă, că sunteți așteptați !...”

Când le dădu porunca, un cor ceresc, deodată,

A-nfiorat văzduhul pe-ntreaga lui tărie

Cântând „Osana, Ție ! Osana, Fiu și Tată !

Slăvit să fii, Iisuse ! Slăvită fii, Marie !”...

O stea din cer își pleacă strălucitoarea rază

Peste umilul staul unde un PRUNC zâmbește

Părinților și celor veniți aici să-L vază,

În timp ce-ntreaga lume pe veci se re-nnoiește !

001.808

Cristian Petru Balan. “La Betleem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14100378/la-betleem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.