Poezie

A coborat o stea

1 min lectură·23 noiembrie 2017

Mediu

Zac încă pe drumul meu de-ntoarcere acasă,

Mă zbat ca într-o mlaștină întinsă-a unui vis,

Iau ramura de lemn crescută dintr-o coasă

Și-n palmă îți ghicesc, ce nimeni nu ți-a zis.

La o fereastră dragă e mama ce-ți veghează

De sus, din pomul iernii, aprinsă într-o stea,

În catedrala minții tristețea-nghenunchează

Când intră sărbătoarea ce ea ne-o povestea.

Vioară ta ți-o simt cum tremură de frica

Notelor din suflet ce-așteaptă în picioare,

Sub steaua mamei tale ce-o sprijină bunica,

Începi să-i cânți iubirea ce lângă voi o are.

Și melodia-n lacrimi din iarnă se coboară

Cu fulgii dulci pe vara iubitei amintiri

Și ochii ei aprinși frumoși din cale-afară

Duios veghează pacea întregii moșteniri.

În palmă ți-am ghicit ce nimeni nu ți-a zis,

Cu ramura de lemn crescută dintr-o coasă,

Noi suntem amândoi doar mlaștină e-n vis

Zăcând pe-același drum de-ntoarcere acasă.

001.199

mircea trifu. “A coborat o stea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14116778/a-coborat-o-stea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.