În Albastru de Alexandru şi Matei

„Apucă-te și scrie totul într-o carte, i-a spus Dumnezeu lui Moise...” De aici, din locu-n care Licăreşte Infinitul Tu te-ai ascuns în clipă Şi ai zburat în nor Acolo unde visul S-a înmulţit cu dor Din norul acesta a coborât O clipă lungă Născătoare de alte clipe Cu întuneric şi cu lumină Pe bucăţi şi fără grabă Se adună-n pânza mare Toată starea cea lumească Legiunea îngerească Şi din punctul Vârf de ac Am lărgit gura la sac Şi în sacul mult lărgit Îndesând tot ce-am iubit M-am pricopsit cu o apăsare pe suflet Pentru merii de la Osmancea Cărora le lipseşte apa Şi iubirea promisă Voiajul interior al poeţilor şi pictorilor Trece prin Jumătate de dor Cu cele 7 izvoare Ale ţărmului de mare În aşteptare O aromă de Dublin şi nostalgie Cu rubiniu-mov, vişinie Cafeaua de dimineaţă Prima sorbitură uşor percepută Apoi, un rotocol de fum Şi iar sorbitură Sorbitură, sooorrrbiiituuurăăă Până la cărările din ceaşcă Un cap de cal şi-o poveste… Din ploaia clipelor lungi S-au născut râurile mele interioare Care, până la urmă, s-au adunat în mare Cu plajă, cu ţărm şi cu multă culoare Culoarea dorului şi-a izvorului Din sufletul clipei zburătoare Păsările dadaiste Niciodată nu sunt triste După mai multe încercări eşuate Ai găsit cărarea coborâtoare spre mare Pe care ai săpat trepte făcând scară Pentru dimineaţă şi seară Când păsările țărmului Deschid fereastra Tympului cu aripile lor Tu te trezeşti în Gândul Voiajor Cu urarea “vânt la pupa, cât mai uşor” râsul pescărușilor, valurile mării și peste toate teoria culorii, în cântecul ploii în teoria valurilor din bătaia vântului după secţiunea de aur a gândului pitit într-un ungher de aşteptare cum stă nava noastră în radă la Alexandria până primeşte intrarea-n port Grădina pierdută-i motivul căutării timpului pierdut Ca să regăsim lumina amiezii lui Zarathustra În algebra sentimentelor cu coreut-actor-autor-cor-cortină Ieri, izvor după izvor, râu-fluviu-deltă-mare-dor Dincolo de scenă, de viața din culise şi din spatele ei În care doar Ulysse este principiul masculin, Restul: scoicile, pietrele, frunza, floarea, apa și algele, Ca cele șase zile ale creației, sunt principii feminine. Nocturna de azi, din cartul doi O purtăm după noi Pe vaporul Neptun şi pe Bricul Mircea. Versuri ce-mpletesc lucrarea lui a fi cu a nu fi În cuvânt rătăcitor-răscolitor-tulburător și tandru Din nuanţe perlate, catifelate cu Albastru de Matei şi Alexandru În clipa-n care zâmbim, mărturisind Tu eşti plaja, eu sunt valul de mare Care vin, ud şi dispar într-un număr prim Indivizibil şi invizibil precum 17, plin de proprietăţi, De culoare, de cântec şi şapte Fiind al 7-lea număr prim În balanţă cu tridentul imposibil Valul şi intervalul cu naşteri Şi şoapte, şoapte, şoapte… Dorra sub masă Ponna în pragul uşii Dorruţa aşteptând mângâierea Pe semnul ei de licornă Picasso, de pe raftul lui Aruncă lui Linda castane În cercul clipei albastre Prin serile lungi Şi fără pereche Punem cobzarul să cânte Şi mai punem de-o cafea la nisip De-o stea şi-o pălărie Cât spirala galaxiei În Albastru de Alexandru şi Matei Jumătăţile mele inegale M-au urcat salvator Pe puntea unui vapor...