" camera închisă" – 13678 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ABAttilio Bertolucci
S-a născut în 1911 la S. Lazzaro (Parma). A urmat facultatea de drept, pe care o abandonează pentru a se înscrie la aceea de Litere din Bologna. Predă istoria artei la Parma, colaborând, la reviste precum „Letteratura”, „Circoli”, „Corrente”. Din 1939 va înființa și dirija colecția de poeți străini „La Fenice” a editurii Guanda. După război se mută la Roma, unde lucrează pentru programul III la Radio și colaborează la cotidianul „La Repubblica”. Debutează cu placheta Sirio, Parma, 1929. Celelalte volume sunt: Fuochi in novembre, 1934; La capanna indiana, 1951; Viaggio d\'inverno, 1971; La camera da letto, 1984. A îngrijit antologia, Poesia straniera del Novecento (1960). Asumându-și conștient „o muză minoră”, Bertolucci pare să refacă o tradiție a poeziei italiene din secolul trecut, trimițând la pastelul carduccian și la „idila” leopardiană; dar tot acest epigonism programatic „răspunde unei tematici închisă voluntar într-un autobiografism elegiac și defensiv” (Pier Vincenzo...
0 poezii, 0 proze
JLJemna Ramona Laura
Luni Sunt singura in camera. De fapt, sunt iar singura...in viata. Pentru a cata oara? Ce rost are sa mai fac fac socoteala? Important acum e prezentul. Scaunele " tac ", nu scartaie nici unul. Cand spui "sunt doar cu mine", in interiorul tau doresti sa fi pronuntat acest cuvant pentru ultima oara. Vrei ca semnificatia, incarcatura lui s-o uiti cat mai repede. Si vin ploi...si sterg o parte din cenusiu. Iar apoi...dupa ploaie rasare soarele si purifica atmosfera. Da...dizolva semnificatia tristetii. Mi-am scos un sandwich si mananc. Ma cauta cineva...dar nu pot sa raspund. De ce? Pentru ca azi doresc sa stau de vorba doar cu "tine", cu trecutul pe care vreau sa-l uit. Pe care faptele-l pastreaza, dar pe care l-am ascuns in mine. Si care m-a facut sa ma simt uneori atat de singura, singura...chiar cand eram inconjurata de atatia prieteni. Trecutul..."taci", as vrea sa-i raspund iritata eului meu! Si totusi el are dreptate. Ar fi fost bun de geolog. Sapaturile lui duc totdeauna la...
2 poezii, 0 proze
GVgeorge vasilievici
blog personal administrat chiar de autor: www.vasilievici.blogspot.com Bibliografie CÃRȚI: Gabi78 – poezie - (editura Vinea, 2001) Featuring - poezie - (editura Vinea, 2004) Cerneală - poezie - (editura Pontica, 2004) O cameră cu două camere- poezie– (editura Tomis, 2006) W.C-rul (editura Vinea, 2007) YoYo – roman publicat integral numai pe internet Prezent în antologiile: EroTICA (vol. 1 – editura American research press, 2001) EroTICA (vol. 2 – editura Observator, 2003) Generația 2000 (editura Pontica, 2004) Poezie.ro (editura Muzeul Literaturii Române, 2005) Colocviile tinerilor scriitori (editura Brumar, 2006) Proza.ro (ed Paralela 45) Pagini literare.ro (Forumul European al Revistelor Literare) Colabărări cu revistele literare: Metafora Tomis Vatra Poesis Suplimentul de Marți Observatorul de Muchen Versum/versus Oglinda literară Viața Românească Poezia Convorbiri Literare Caietele Oradiei www.sottomondogorizia.it www.asalt.seanet.ro www.aol.ro www.respiro.ro www.marti.ro...
182 poezii, 0 proze
MTMihai Tița
o fuga pe scari in 89 la taicamiu in brate, spre ultimele etaje. stateam la parter, in militari. prin 92 parca ne-am mutat in baicului. cateva saptamani camera mea si a lu nicu a fost goala, cu linoleu gri pe jos si o draperie pe langa perete. ma jucam cu calaretii aia de care nu stiam ca se agata perdeaua; imi imaginam un tren cu foarte multe vagoane. mihaitita.blogspot.com/
30 poezii, 0 proze
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
CLCazac Lucian
Scoala Generala Nr 194 absolvit Scoala de muzica(in paralel) clasa: vioara si pian tehnic Liceul industrial Nr. 27 bacalaureat Scoala profesionala: strungar din 1982 Membru al Societatii Muzica interpret in cadrul orchestrei de camera Orfeu Membru al cenaclului Orfeu si euridice in cadrul Societatii Muzica (azi inexistent) Mentiune in cadrul festivalului Cantarea Romaniei pentru poezie si minipiese clasice pentru pian ocupatia actuala:lucrator intr-o fabrica de mobila
11 poezii, 0 proze
IMirina munteanu
o viata monotona...intr-un oras banal, ingropat in rutina, intr-un bloc de la periferie, in camera in care lumea are alte cote...alte bariere, devine ireala.aici stau eu...si ma pierd mereu regasind drumul catre loc'sorul unde luna argintie guverneaza in noaptea purpurie,inmiresmata de arome tainice...acolo,la umbra copacilor, copilul incantator suspina si se joaca,plange si rade...iubeste...
17 poezii, 0 proze
Ionita Roxana Georgiana
Fiintele inaripate incepura sa se desprinda incet din acea draperie miscatoare, incaperea se umplu de fluturi, iar atmosfera era incarcata de batai de aripi. Maria care statea ingenuncheata in acea camera se trezi inconjurata de acele fiinte miscatoare. Totul in jurul ei era intr-o forfota continua. Biroul era invadat de fluturi. Parul ii era plin de aripi de fluturi ce aveau sa ii creeze o criza Mariei. Isi privi umarul si bratul. Fluturii misunau pe hainele ei, erau agitati, o innebuneau.
2 poezii, 0 proze
ADAlexandru Depărățeanu
Alexandru Depărățeanu (25 februarie 1835 - 11 ianuarie 1865) a studiat în țară și apoi la Paris, unde și-a însușit idei revoluționare. Amestecat în mișcarea politică a ajuns deputat în Camera care a urmat după lovitura de stat (1864), dar a murit tânăr. A lăsat totuși pe lângă o dramă Grigore-Vodă o colecție de poezii, care s-a tipărit pentru prima dată în 1861 sub titlul Doruri și amoruri. E sigur că avea talent, dar natural, el n-a ajuns decât în faza de imitație și de inspirație după maeștrii săi, mai ales francezi. Influența aceasta se vede chiar în vocabularul întrebuințat de el, fapt care-l apropie de Heliade, care pare a-i fi fost maestru, dar îl face neînțeles azi. Probabil că nimeni nu i-ar fi reținut numele bietului Depărățeanu, dacă Topîrceanu nu l-ar fi parodiat memorabil în Vara la țară. De altfel o parte din scrierile lui aflate la moșia din Deparați a fost arsă la răscoala din 1907. Să remarc totuși talentul lui Alexandru Depărățeanu, care promitea, dar nu se copsese...
1 poezii, 0 proze
FBFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
camera închisă
de Ela Victoria Luca
niciodată nu am știut ce spațiu e mai viu decât inima înainte să închid ușa îmi amintesc port în mine o colecție rară de constrângeri legate bine de clavicule să simt fiecare mișcare în timp dureros...
Adio!
de Andreea Pop
Într-o cameră închisă stau Și privesc pe fereastra veche. Regina Ploaia a pus stăpânire peste toți, Parc-ar vrea, de tristețe, să ne vadă morți. Sub un nuc bătrân, Ce haina-și verde de mult a dat-o...
doar u
de elena dogaru
u esti explozia luminii intr-o camera inchisa, u esti apa valurilor ce de stanci se izbeste, u esti mierea ce buzelor mele gust da, u esti o lira ce muzica inimii mele canta, u esti un trandafir...
Altcineva
de Laura Cozma
Faldurile viselor foșnesc discret în această cameră închisă în această cameră răcoroasă fără vedere la cer Ciudat, acest perete curat era mâzgălit cu creioane grafice o casă simplă o gradină cu flori...
flux. emoțiile sunt strict interzise
de Ela Victoria Luca
între timp se nasc distanțe ochii rotesc deformări tot mai largi ne-am desfăcut mâinile nu ne-am atins de mult am mers singură pe diguri între noi mereu nevederile mereu locurile goale din camera...
zone. inaccesibile.
de Daniela Luminita Teleoaca
mi-e teamă de ziua în care voi rosti deformat copac și atunci toate pădurile se vor prăbuși vor face întuneric în drumul tău înspre mine (sau eu voi rătăci calea?!) ca-ntr-o cameră închisă voi țipa...
obiecte-destin
de Ela Victoria Luca
nimic. doar cochilia unei promisiuni, convergențe aparente o lună în care pojghița de gheață acoperea straturi de dragoste uimirea pe malul abrupt de unde auzeam alte voci copii nesiguri deghizați în...
spaghete și gumă de mestecat
de Fluerașu Petre
întinde mâna și gustă orizontul negru astăzi am vrea să fim mai aproape de soare poți să îți scoți ochii și să-i mănânci? o mie de nove se sparg în ani lumină albastru pretutindeni și o oală de...
Paradoxul
de dana dascalu
M-am descoperit în sinea lucrurilor În tăcerea cumpărată de iubire În liniștea ce aduce după ea valuri Sau poate în moștenirea cuvântului albastru M-am descoperit în secolul trecut În legenda...
Etica muncii
de Liviu G. Crișan
De mii de ani se știe încă Un lucru cert, rămas pe veci, Cum că la orice loc muncă E important și să o freci. Că vii pe jos sau c-un metrou, În zgârie-nori sau într-un beci, Când începi ziua la...