Paradoxul

M-am descoperit în sinea lucrurilor

În tăcerea cumpărată de iubire

În liniștea ce aduce după ea valuri

Sau poate în moștenirea cuvântului albastru

M-am descoperit în secolul trecut

În legenda sufletului păcălit

În ambiția incompletă a unor prințese

Sau în uitarea preluată de un vers

M-am descoperit în prima definiție

Când punctul sau virgula încă visau

În seducție am să mă întorc

Preluând farsele unui termen regăsind o emoție

M-am descoperit în vise

Redam culori în cutii fără valoare

Ghiceam ,plănuiam că universul e undeva jos

Iar eu îl găseam într-o zi

Dar pierdeam secunda ultimului vals

M-am descoperit în frig

Absentă ceream doar un pahar cu apă

Treceam prin granițe care ofereau căldură

Aveam timp să mă joc cu literele

M-am descoperit AZI

Purtam haina timpului recunoscând un nume

Un zâmbet naiv îmi răpea din vorbe

Accesorii neobișnute rupeau timpul în doua

Mă regăsesc totuși într-o cameră închisă

Poate fi centru universului sau doar o scuză

Am descoperit mult pe fereastră

Mi-a mai rămas să cutreier pământul

Iar la final să mă întorc la masa de scris.