APROAPE DE ZEI
În palmele mele sunt lacrimi Adunate de la câțiva zei Împart sufletul în două, Apoi fur sau cer oglinzi legănate de albastru Păcălesc zâmbetul care aleargă spre lumină Ajung să strig
AM ÎNCERCAT
Am rezemat trupul soarelui în cascade decente Am pierdut viscolele din fiecare iubire Am refuzat strofele răstălmăcite de acelaș gând În puterea nopții aș fii strigat Alintul zilei m-a invitat
FLOAREA SOARELUI…
Cu palmele goale adun dimineți pline de floarea soarelui Mă arde trupul tău învelit în cenușa timpului Urc încă o treaptă dar cad în dezmăț în singura clipă cerută Descopăr că am trăit în alte
Zorii care cerșesc
Nu știu să plec când zorii cerșesc leagăn pe brațele mele Iubesc fiecare secundă dar tac. Chem floarea de crin, rătăcesc prin amurg Mă lovesc de cuvânt, citesc un gând Adorm și visez, răspund
POATE MÃ CREZI…
Mă întorc la picioarele lumii Cresc floarea și văd că deja Mă chinuie foamea de umbre Dar fur un mister dintr-o stea Mă vând în ispitele toamnei Alunec și cad în deșert Mă doare iubirea ce
DACA S-AR PUTEA…
Peste cer a căzut un cuvânt și o noapte Doar povestea cu zâne a vegheat mica carte Peste timp a căzut o lumină pribeagă Născociri ce n-au chef să devină baladă Va mai trece un timp, va mai
De-ai vrea
Te rog să taci Așa cum tace timpul În vremea de-nceput Să nu-mi citești cuvântul Te rog să plângi Precum o ploaie cade Când nopțile cerșesc Sărutul din balade. Și ia-mă drept femeia Ce
Paradoxul
M-am descoperit în sinea lucrurilor În tăcerea cumpărată de iubire În liniștea ce aduce după ea valuri Sau poate în moștenirea cuvântului albastru M-am descoperit în secolul
CAMERA DE PLUȘ
Cvartetul alb cu patru uși Divină simfonie a cronicii de pluș Renunță cam tăcut La timpul ce adună Fragmente de solfegii De inimă nebună Și traversează visul Precum n-ar vrea să facă În
MOTIVE
Pentru că totuși te iubesc Pentru că vrei să-ți mulțumesc Pentru că vechiul are gri Pentru că uiți mereu să vii Pentru că viața a uitat Pentru că visul m-a curtat Pentru că toate cad în
CONFUZIE
Nu știu ce zic, nu știu ce fac Dar presupun că încă tac În foșnetul rămas pe filă Eu regăsesc aceeași milă Pierdut e dorul pe pământ Nu știu ce zic, dar zic că plâng Și, ca într-un vis
LACRIMA DIN VIS
În visul mult prea răbdător Þi-aș spune vorbe care dor Dar te găsesc iar undeva Sub lacrima ce va cădea Când un capriciu rău atinge Tot universul parcă ninge Spre curcubeul timorat Doar o
PICÃTURI FURATE DIN ACEEAȘI LEGENDÃ
A existat un timp departe de legendele compromisului care, într-o ciudată dispariție legăna idei virtuale. În palma mea curgea depresia vremii dintr-un anotimp într-altul Mă sufocam de-atâta
Adormită pe brațele tale
Am uitat să adorm Pe brațele tale Prea târziu sau prea devreme Am negat ironia sorții La sfârșitul zilei Mi-am descompus sufletul În prima pagină scrisă Dar luceferii voiau să spună Că
El sau Ea
Aș fi vrut să depind de tine Sau macar de lumea ta Care se leagănă și acum Între adevăr și mister Departe de tine n-am acceptat nimic Pentru că tot începea cu tine Cu lumea ta sau cu numele
