Poezie
POATE MÃ CREZI…
1 min lectură·
Mediu
Mă întorc la picioarele lumii
Cresc floarea și văd că deja
Mă chinuie foamea de umbre
Dar fur un mister dintr-o stea
Mă vând în ispitele toamnei
Alunec și cad în deșert
Mă doare iubirea ce tace
În ploaie adorm ca să iert
Mă nasc din nisipuri și ape
Ating o secundă și atât
Mă joc cu oglinzi deformate
Dar sunt anonimul flămând
Mă frâng în ospiciul de patimi
În spate sunt nori și e frig
Mă întorc la picioarele lumii
Când templul se apleacă și strig
Ascund adevărul și poate mă vând
În circul ce fură o toamnă
Ascund patru veri într-o zi
Dar brusc se ivește o dramă
La picioarele lumii cîteodată aștept
Mă frământă o voce dar, o voce accept
Tremur poate de frică când lumina mai cade
În colosul de umbre ce anunță tornade
Dar cresc floarea și mă chemi la picioarele tale
Mă mai crezi odiseea aruncată în petale
Sunt furia ce vinde talismane furtuni
Dar sunt visul ce ajunge la picioarele lumii
001296
0