" O stare nu-știu-cum" – 22682 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
imaginea_conventiei
O fenomenologie a imaginii si a eului
de sophie polansky
a-b-c
Doua entitati diferite printr-o singura lege
de jkloungsuh
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
jifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
IAIordache Adrian
Pt. ca toti poetii sunt nascuti morti, sau cam asa ceva....nu mi-a ramas alta alternativa decat sa ma nasc viu, sa traiesc in aceeasi stare si sa mor tot viu. Dupa - nu stiu ce o sa fie. Oricum, si poetii nascuti morti isi platesc taxele catre Stat :)
9 poezii, 0 proze
Negrescu Maria
Hm...O stea pe un soare...Adica doua stele... Nu mi-am facut niciodata o biografie, asa ca ce o sa scriu eu aici nu stiu daca o sa corespunda cu ceea ce se cere.. Eu m-am nascut si am trait(cel putin pana acum) in acelasi oras, in acelasi cartier, cu aceeasi familie.. Am muncit la copilaria mea, am mers si pe la gradinita(de la vreo 3-4 ani), apoi am trecut la scoala generala nr 12 si la sfarsitul ei, am dat(ca tot omul) examenul de capacitate. Am intrat si la liceu si au urmat 4 ani frumosi. Apoi, am terminat si liceul(yeah!...)..de fapt, scuze, Colegiul National I.C.Bratianu si am intrat(cica!) la A.S.E.(sectia SELS) la Bucuresti. Ce-o sa fie de acum incolo? Habar n-am... Cam atat despre mine... Cam putin si prea normal?!Ata ete!
7 poezii, 0 proze
CCchirescu manuela catalina
Nu stiu exact ce as putea scrie aici... din compozitiile proprii am avut publicate doar in revista liceului Spiru Haret din Targoviste unde am invatat, in revista UNDE din constanta. in revista ROMAN IN LUME din madrid ,si in volumul de poezii¨Roman in lume...¨ volum publicat in spania in urma cu ceva timp .Sper ca pe viitor sa pot spune mai multe despre mine. Cu mult respect, Catalina STAREA DE POEZIE Obiectul poeziei il constituie starile sufletesti nelamurite,confuze,care neputand fi formulate clar, nu vor putea fi transmise decat pe calea sugestiei.Poezia ofera cititorului o placere deosebita.Placere care consta in bucuria de a ghici incetul cu incetul,ceea ce se ascunde in spatele fiecarui vers.Aceasta placere este data si de muzicalitatea exterioara obtinuta nu numai prin ritmuri si rime perfecte,ci prin repetitia obsedanta a unor cuvinte sau a unor anumite vocale. Poezia, scria Victor Hugo ,"este ceea ce este mai intim in toate". Poezia este inclinatia spre meditatia...
90 poezii, 0 proze
MSMarschall / Negru Simona
mă aflu într-o stare de dilemă, pagina voastră m-a luat prin surprindere, apărând la momentul oportun... întodeauna am dorit intâlnirea cu virtualul pe meleagurile fanteziei, dorința mea împlinindu-se abia acum... sunt rătăcită de o veșnicie pe undeva între starea reală a banalității și cea imaginară a lumii sufletului, acolo unde timpul își pierde din nimicnicia lui... stau și ascult geamătul neauzit al universului și când mă întorc, nu văd decât goana cotidianului... mă împiedic, mă ridic, mă lovesc, dar nimic nu se schimbă, nici măcar nu se produce o reverberație a apei prezentului, imobilitatea asta mă omoară, așa că încerc să las și eu o dâră cât de mică în lumea diafană a fanteziei...
55 poezii, 0 proze
Bangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
Adria Martin
Raspuns la intrebari Nu, n-am incetat sa scriu. N-am lipsit niciodata De la orele de visare. Doar ca acum scriu Pe peretii labirintului Cu o iesire spre soare. Nu, n-am incetat sa scriu, Doar ca acum scriu si citesc Ceva ce-ar trebui sa stiu Si sa-mplinesc. Nu, n-am incetat sa scriu, Nici sa iubesc, Nici sa traiesc, Doar ca acum Ma scurg in cealalta jumatate A clepsidrei Asteptand ceasul Cand mana destinului O va intoarce. Nu, n-am incetat sa scriu Voi fi din nou la tarmuri, Doar ca mai tarziu. Toronto Martie 26, 2007 www.adriamartin.com Prietene! Nu uita ca traiesti si mori in fiecare zi.... "Carpe diem quam minimum credula postero" - Horatiu (65 - 8 BC) ---------------------------***-------------------------
500 poezii, 0 proze
SSSergiu Stanciu
mai 1980, primii pasi,cresa, gradinita. o scoala, un liceu. Facultatea de Fizica, nu profesez. lucrez ca agent de vanzari la o firma de amenajari interioare. n-am publicat nicaieri (in afara de revista liceului) dar citesc. uneori scriu. stiu sa scriu si sa citesc. :D mai am timp.
7 poezii, 0 proze
ASAdriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
O stare nu-știu-cum
de cezara răducu
Îmi sunt atît de străină încît Dumnezeu se întreabă dacă nu m-a uitat în stadiul de idee. Mi-am uitat sufletul între naștere și moarte. În loc de cuvinte saliva a împrumutat gustul sîngelui. Pînă și...
Esențializarea discursului poetic. Magda Mirea - \"Femeia cu mâinile lipite de trup\"
de George Pașa
Volumul de versuri Femeia cu mâinile lipite de trup (editura „Agerpress, București, 2008), aparținând poetei bucureștene Magda Mirea, marchează un debut reușit, fapt evidențiat și de Aurelian Titu...
vorbind la pereti...
de Dinu Nicu
...hm...picuri de lacrimi ale gandului mi-au inundat sufletul...nu ma asteptam...un timp scurt pt mine dar mari realizari…singur sunt acum...eu patru pereti, doua paturi masa si calculatorul, care...
nu știu cum aș putea numi asta
de Ottilia Ardeleanu
îngerul mi-a dat mie hainele dar nu știu să le port mă privește cum trec fiecare nasture în afara mea uneori uit haina descheiată mă dor toate cel mai rău este că și el se îmbolnăvește pe marginea...
[uneori am așa o stare lichidă]
de Daniel Dăian
ca și cum aș curge printre rânduri mimând înecul unui grăunte de nisip în lumea de zi cu zi a unui somn de toată splendoarea nu știu cum să-ți explic dar respirațiile mele lasă de la o vreme urme...
O săptămână
de Emma Greceanu
Luni „ Ar fi prima dată când vorbim. Nu știu cum să încep. Ce s-a întâmplat azi? Ce-ai văzut? „O mulțime de nimicuri din care am trăit. De pildă, bându-mi cafeaua la o terasă, am stat minute în șir...