O stare nu-știu-cum

dincolo de cele patru anotimpuri ești tu, o idee care-și merită întruparea!
mi-a plăcut ideea ta de ne-găsire fără diagnostic.

Fără superstiții: acest poem trece mult dincolo de „stadiul de idee” fiind o realizare clară a ideii de sine. Sinele e peste tot, e de ne-ascuns, dar, se pare, în mod paradoxal e și de ne-găsit. „În loc de cuvinte / saliva a împrumutat gustul sîngelui. Pînă și normalitatea mă urăște.”
Pe scurt, îmi place.

Am remarcat prima strofă. Pe urmă, mai ales în a doua, parcă ai încerca o explicație.

dorin:și cu umbra ființei ce fac??mulțumesc pentru com.
victoria:există momente în care avem curaj să ne acceptăm,restul e o fugă de noi înșine. multumesc f. mult

Domnule Nicolae Popa:sunt în căutarea unei noi identități și constat că nu o cunosc nici pe cea pe care am avut-o înainte. vă mulțumesc pentru com.
cu amiciție, cezara
Domnule Liviu Nanu:este adevărat că am renunțat la ermetismul din prima strofă în strofa a doua, dintr-un motiv, să-i zicem pueril: mi-e atît de frig în mine uneori..
vă mulțumesc pentru timpul acordat poeziei mele.
cu respect, cezara