" Joc fără oprire" – 18174 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
CACorneliu Traian Atanasiu
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii. Am cochetat fără convingere și cu publicistica. Am publicat sporadic în Viața Românească, Cuvîntul, Orizont, Dilema. Într-o vreme am citit și niște mici eseuri la radio România Cultural. Nu mă simt frustrat și nici nu cred că sînt vreo valoare inestimabilă, există destulă literatură bună de citit și fără mine, mi-ar plăcea însă acest joc care oricum e mai confortabil, poate și mai savuros. Cred mai mult în efectele scrisului asupra persoanei mele și încurajez, în ce mă privește, mai puțin veleitarismul literar. De cînd m-am lăsat de fumat, spun oricui mă crede că am vicii prea mari ca să mă mai încurc și cu fumatul. Unul ar fi scrisul. Din 2007, administrez site-ul ROMANIAN KUKAI...
583 poezii, 0 proze
Eduard Ialomiteanu
M-am nascut o data cu zorile, intr-o zi de sarbatoare. Dumnezeu si-a descoperit tampla si dupa atata truda dupa o saptamana de Creatie, am aparut si eu sa tulbur linistea Lui. De atunci il tot caut .. ma invart in jurul Adevarului fara sa-l zaresc. Dar imi ramane Verbul. Tot ce ating ma arde pentru ca il simt pe El. Iar tot ce fac ma doare .. lipsa desavarsirii. Sunt un simonist care vrea sa creeze aidoma magului, spirit. Eu nu ma joc cu cuvintele, ci doar ma folosesc de ele pentru a exprima ceea ce e traitor in mine.
30 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
CAConrad Aiken
Conrad Aiken (1889-1973) a fost un poet la un moment dat prețuit de colegii săi de vocație (a fost prieten personal cu T.S. Eliot și cu Malcolm Lowry, de pildă), dar despre care s-a apreciat că nu a atins gradul de excelență al poeților cu adevărat mari ai vremii. Poate și din cauză că s-a arătat preocupat mai ales de melodicitatea versului, de impresionismul notațiilor (poezia, din punctul său de vedere, este „o serie caleidoscopică de momente incandescente”), de un „joc cu ideile deopotrivă de vesel ca cel cu stările de spirit sau cu senzațiile”. În realitate, spunea singur despre sine însuși, el a fost „în căutarea unui fel de poezie absolută, o poezie în care intenția nu ea tât să stârnească emoții doar, ci să convingă de o anume realitate, să folosească emoțiile sau simțul realității (tangențial și aluziv expus) cu aceeași rece detașare cu care un compozitor folosește notele sau acordurile”. Aceasta a contribut fără îndoială să facă versurile sale „excesiv de melodice” și ca...
1 poezii, 0 proze
MIMihail Iacob
Nu știu exact unde începe biografia și unde se termină obiceiul prost de a te explica în fața unor oameni pe care nu-i vei întâlni niciodată. Scriu uneori din reflex, alteori din lipsă de altceva mai interesant de făcut cu gândurile. Nu există o linie clară între ceea ce „vreau să spun” și ceea ce iese efectiv pe ecran — și probabil nici nu ar trebui să existe, altfel ar deveni prea ordonat și ar pierde sensul de joc. Imi place ideea că un text poate să pară important doar pentru că a fost scris cu suficientă încredere, chiar dacă în interiorul lui nu se întâmplă nimic, nici 13% sigur... Nu cred în versiuni finale ale oamenilor, doar în schițe mai mult sau mai puțin abandonate. Dacă ai ajuns până aici căutând o concluzie, probabil nu o să găsești una. Nici eu nu o caut.
1 poezii, 0 proze
ITIna Tatulescu
Ma cheama Ina....am 14 ani... sunt cam timida, dar incerc sa rezolv aceasta problema....sunt visatoare "ca o frunte de poet"...port in mine cuvinte frumoase, cu care ma joc in gand...cu greu le scot afara, la lumina...vreau sa fiu tare....ca o stanca de granit....sa nu ma las doborata de nimic...vreau o viata frumoasa in fata mea...simpla si frumoasa...in lumea asta atat de complicata...
3 poezii, 0 proze
SISava Ioan
Impresie.Joc.Zaruri.Miza.Femeie
6 poezii, 0 proze
Negrut Alexandra
viata mea :un joc de umbre si lumina
2 poezii, 0 proze
CPCristiana Petrariu
Poezia e un joc de imaginatie despre lucrurile subtile ale eului!
18 poezii, 0 proze
melania andrei
Incepeam sa ma joc cu fraze si cuvinte ... la 14 ani reusam sa-mi conturez ganduri in fraze si cuvinte... acum incerc sa descopar si cuvantul si fraza...
5 poezii, 0 proze
Joc fără oprire
de Costel Stancu
Uitat de moarte, joc zaruri cu un ceas oprit. O mînă eu, una el. Nu putem trișa: fețele zarurilor, asemenea orelor de pe cadran, s-au șters demult. Cîștigătorul nici nu contează. Trebuie să scap...
Joc nebun
de Ana Virlan
Ce joc amar am început să joc, Fără oprire și fără de noroc... Apa de pământ încercând s-o despart De parcă valul nu ar curge tot către uscat... Ce joc cumplit am început să cern Și binele de rău nu...
Sincer, fără ferestre
de Dragos Farmazon
insomniac, mă închid deschis spre mine noaptea deșertul rămâne sincer doar cerul se face negru fără grabă am să mă joc de-a băutorul de cafea nimic nu mă convinge, melcii au pornit deja spre zori;...
Carpati (fara filtru)/ (neterminata)
de Vlad Martinescu
Puteai practic sa o simti. Se strecura printre case, se furisa prin gradini, puteai sa o vezi cum se rostogolea peste acoperisurile caselor, puteai sa o inhalezii. Era noaptea. Fermecata creatura a...
trotuarul din stânga
de cristian catalinoiu
e poate un joc aici cu diminețile petrecute fără oprire sub pașii mei cu zorii scuturând încă adormiți zațurile nopții niciodată sfârșite e poate un joc aici înlăuntrul nostru te scoli te speli pe...
trotuarul din stânga
de cristian catalinoiu
e poate un joc aici cu diminețile petrecute fără oprire sub pașii mei cu zorii scuturând încă adormiți zațurile nopții niciodată sfârșite e poate un joc aici înlăuntrul nostru te scoli te speli pe...
sunt...
de COSTACHE ANCA MARGARETA
Sunt un joc de cuvinte sau o silabă fără vocale sau poate un fir de nisip într-o cutie mică. Rătăcesc și anii nu mai au esență, lipsit de valoare, timpul naște copii, precum scutură toamna frunzele...
în ziua aceea soarele îmi va fi roșu
de paparuz adrian
cântecul lebedei mă va legăna rotund ca o împlinire cine-mi ești să mă dai afară din mine și de ce m-ai renaște din pântecul tău? pe străzi obosite de pași mirosul iubirii tale plutește flegamtic în...
Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I, Vieți paralele
de Paul Pietraru
Cu Ana, era ca într-un joc cu supărări ale copiilor. Când am sunat-o eu, nu mi-a răspuns, apoi m-a sunat ea, nu i-am răspuns eu, mi-a scris două mesaje pe telefon, comportamentul ei era ciudat, nu...
VANVIDD
de Cornel C. Costea
De unde-atâta sânge să-ți satur lăcomia De-a mă plimba în tine cu-al meu pumnal secret Ce te-a făcut să umbli la fel ca nebunia Prin patu-n care doarme un om prea înțelept ? Ce nu mai vrea să vadă...