Poezie

VANVIDD

Nebunie

1 min lectură·2 iunie 2008

Mediu

De unde-atâta sânge să-ți satur lăcomia

De-a mă plimba în tine cu-al meu pumnal secret

Ce te-a făcut să umbli la fel ca nebunia

Prin patu-n care doarme un om prea înțelept ?

Ce nu mai vrea să vadă fluide savuroase

Curgând fără oprire din valea disperării

Și atrăgând acolo pumnalul meu de oase

Ce arde-n mușcătura din dinții primăverii.

Tu vrei să stau în tine și să mă joc întruna

Să fie-un du-te vino cum n-a mai fost nicicând

Te-ntreb,însă, iubito, de ce îmi pui cununa

Pe fruntea-mi înghețată de-al neiubirii gând.

Nu pot intra în jocul perfid al procreării

Nu cred că are rost să te-amăgești din nou

Mai bine te îndreaptă spre alt supus al vrerii

Cel care pân\' la urmă va fi și el un bou.

Dej, 1 iunie 2008

002.837

Cornel C. Costea. “VANVIDD.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-c-costea/poezie/1785753/vanvidd

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.