" Am rămas departe" – 22196 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
PIPOPA ST. IOAN
Născut la data de 2 mai 1935 în com. Valea-Mare, jud. Vâlcea. Absolvent al Facultății de Filozofie (secția Ziarstică) și al Facultății de Filologie a aceleiași Universități București, am rămas dascăl timp de peste patruzeci de ani la școala în care am învățat și eu în primii ani. Și mai am mândria de a fi supraviețuit celor trei ani de închisoare comunistă, după care am fost achitat de Tribunalul Suprem, cu toate că am rămas suspect pentru totdeauna. ȘI UN SFAT PENTRU CITITORII MEI : Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, c-anevoios e drumul, iar ținta... ce departe!... POPA IOAN
6 poezii, 0 proze
GBGeorge Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
CNConstantin Nechiti
Nascut 1963, Bucuresti.Liceul ca toata lumea, mai departe nu. Incercari proprii putine, dar cu sete puternica pentru literatura in general, pentru SF in special. Jucat teatru din 1977 pina-n 1992. Ramas cu pasiune pentru teatru, nostalgie si regrete. Dar viata merge mai departe.... Actualizare: Reluat teatrul din 2005 pana 2020 si am avut imensa satisfactie de a juca pe scena alaturi de fiica mea Theodora.
8 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
Ioana Nastase
M-am născut în București într-o după-amiază de februarie în care ningea cu niște fulgi incredibili...(semnul norocului?!).Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Blaj, oraș aflat în inima Ardealului, loc unde am devenit Om și am învățat că nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să fii întâmpinat în pragul casei de chipurile zâmbitoare ale celor care te iubesc necondiționat.Mai târziu, întorcându-mă în București, am învățat că e mai greu să rămâi Om, decât să devii.Am urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții București, devenind un inginer căruia-i stă mintea numai la scris, deși în prezent îmi profesez meseria.Însă fiecare om e destinat a-și urma chemările, indiferent cât de departe...
7 poezii, 0 proze
DAdascalu alexandra
Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...
30 poezii, 0 proze
BABogdan Leonescu - Amaretto
înainte de orice, trebuie să îți mărturisesc că bogdan leonescu este un pseudonim. din motive pe care aș prefera, firește, să nu le divulg, ar fi minunat ca numele meu adevărat să nu îți influențeze opinia asupra textelor mele. îți pot spune despre mine că am 29 ani, am terminat o facultate de stat, la bucurești, în 2007 și un masterat la o universitate străină; iar dacă ai crescut în cartierul meu, asta e mare lucru. mă mișc destul de mult prin țară, iubesc literatura nordică și cea americană dar descopăr, de la an la an, că nu voi avea timp, în cele cîteva decenii ce mi-au rămas aici, să citesc nici a zecea parte din cît mi-aș dori. îmi place să spun despre mine că trăiesc din poezie, fiindcă lucrez în departamentul de relații publice al unei companii și nu ratez vreo ocazie de a estetiza interacțiunile cu toate tipurile de public ale organizației ăsteia, care mă plătește suficient cît să tac mîlc cînd șeful nu are dreptate dar ține musai să aibă. urăsc compromisul ăsta de mor și aș...
4 poezii, 0 proze
LVLong Vistiana
M-am nascut in Bucuresti si am ramas aici pana acum caci e si ceva care ma atrage la orasul acesta cam aglomerat si poluat... poate parcurile lui frumoase, agenda lui culturala, oamenii minunati din jurul meu si posibilitatea de a intalni multi altii din diverse domenii. Am absolvit aici facultatea de psihologie- m-a pasionat psihologia de cand am facut cunostinta cu ea, in liceu iar in prezent sunt in formare ca psihoterapeut in orientarea Gestalt. Meseria mea de baza este cea de parinte si sustin sus si tare ca este cea mai complexa meserie din lume. Am invatat enorm din ea si voi avea mereu de invatat.
21 poezii, 0 proze
LDLaura Danaila
Am fost copil, adolescentă, tânără ... și așa am rămas. Sunt mamă, soție, sunt eu by me, aurul meu interior, căci la exterior e prea orbitor. Câteodată mă surprinde flacăra interioară a inspirației și mai scriu unele, altele. M-am născut în 1976, am absolvit Școala Normală "C.Negri" din Galați în 1996, în 2000 am absolvit Facultatea de litere, secția română-franceză, din 2000 până în prezent, predau limba și literatura română la liceu.
81 poezii, 0 proze
Constatin Enache
M-am intors in trecut si toate locurile erau ocupate de cronicari de profesie. Am incercat sa m-arunc in viitor, dar n-am avut loc de futurologi,de inventatori, de cosmonauti, si-asa am ramas cu prezentul care da cea are bataie de cap poetilor.
40 poezii, 0 proze
Am rămas departe
de Silviu Somesanu
Sunt dincolo de singurătatea ceţoasă de unde se aude urletul fioros al lupilor de pe ţancurile de piatră deasuprea pădurii. Am rămas departe de teama care se propagă, să macin între pietre aşteptarea...
Scepticism
de Silviu Somesanu
Am ajuns acolo unde se mișcă stelele și întorc pe Dumnezeu din drum să privească pământul în albastru fosforescent. Sunt toamne pe aici și alte minunății în galben, inimi de arbori în cruce și pietre...
faptele canibalice ale femeii din lună. refugii stranii
de Plopeanu Petrache
ultimele femei canibal trăiesc pe lună ne aducem aminte fuga lor asemănătoare cu a americanilor din vietnam …în acele momente ajunsese luna plină de femei noi am rămas pe pământ să fim bărbați sau...
Anotimpuri în schimbare X
de Zaharia Ramona
Înainte de examenul care închide poarta liceului, am pornit într-o ultimă dezorganizare a sărbătorii muncitorești. Căutam de fapt să ne eliberăm dintr-un căpăstru mai vechi: „Ce vrei să te faci când...
În toamna aceea
de Geo Bogza
Era toamnă Erau și niște castani Și o bancă. Eu ședeam Eram palid și poate frumos Și mă gândeam. Atunci s-a oprit un tramvai S-a dat jos o femeie Dar era îmbrăcată foarte bine Era deci o cucoană....
am vorbit noi și despre femei
de Anghel Geicu
cred că am devenit o mascotă stau cu orele în fotoliu cu teveul pornit fără ca măcar să clipesc nu îmi mai pasă și asta este cât se poate de grav acum ceva timp alergam încoace și încolo mă mai...
omnia mea mecum porto
de Daniela Luminita Teleoaca
mereu am dus frica-asta și oamenii m-au crezut indiferenți doar naivi au fost siguri că-i animalul de companie bunăoară pisica sălbatică o sălbăticie parțial domesticită poate ziua ce n-a mai încăput...
Noi oamenii...
de Dumitru Sava
Noi oameni am fost învățați că rostul nostru pămîntean nu e altul decît să ne ispășim osânda pentru greșeala strămoșilor noștri, Adam și Eva, în urma căreia din ființe cerești nemuritoare am devenit...
\"M-ai facut sa simt...?!\"
de Serban Laurentiu
M-ai facut sa simt…!? M-ai facut sa simt ARDOAREA Ce ma face sa tresar, Tremurand prin gand departe Am ramas celibatar. M-ai facut sa simt PUTERE Si sa nu ma simt rapus, De cuvintele-ti boeme Spre...