" întunericul dimineților mele îl văd doar orbii" – 15017 rezultate
0.04 secundeMeilisearchMihaela Anghel
Intunericul e din ce in ce mai des...dar oare cat de departe este lumina?
19 poezii, 0 proze
castellano bruno
Sint ca o bezna in intunericul mult prea mare. Sint un trecator prin asta lume... Sint PRAF SI VIS Sint ceea ce nu am stiut ca sint si voi deveni ceea ce nu voi vedea...
27 poezii, 0 proze
AMArdelean Mihaela
Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.
20 poezii, 0 proze
anila sterian-laurentiu
sunt un tip ciudat, ma pasioneaza intunericul, (obscuritatea); pentru ca nu comite umbre...
1 poezii, 0 proze
PCPerdaica Andreea Claudia
Gadeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund.
30 poezii, 0 proze
NMnastia muresan
nascuta iarna. ma straduiesc sa compensez frigul si intunericul de atunci. inginer. unul atipic.
113 poezii, 0 proze
RORaluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
NVNelia Viuleț
Singurătate! Privesc spre viitor și văd doar o umbră. E umbra inimii mele. O inimă plină de suferință. Privesc în depărtare și văd numai întuneric! E întunericul ce mă-nconjoară și mă-ntristează. Privesc în inima mea și văd numai singurătate! Singurătatea în care m-am pierdut...singurătatea care e pretutindeni. Privesc spre lumea care mă-nconjoară! Și ce simt? Numai durere...!
195 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
FBFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
întunericul dimineților mele îl văd doar orbii
de Stefania Anutoiu
/ dincolo de mine e o fată pe care am abandonat-o până la sfârșitul lumii / uneori mi se face dor de mine așa cum eram înainte mă opresc în oglindă în-fiecare-dimineață închid și deschid ochii...
Vizor
de Sergiu Burlescu
Antivizionarul Nimeni nu știe cine a venit primul: parcul sau cimitirul. Unii spun că arborii au crescut din oasele celor uitați, alții că mormintele au răsărit ca niște flori negre printre frunze....
Clișeu20: sacrificăm și-apoi plângem
de Ottilia Ardeleanu
Aud plângând. Mă uit pe geam. Ciulesc urechile. Aproape liniște. Oameni care aleargă. Atât. Pentru ce? Pentru cine? Mă-ntorc la treburile mele afundate în gânduri. Pentru că vreau să vă spun că...
Oare vrei II ?
de Mihai Iorga
Ti-ai inchis vreodata ochii si ai visat La felul in care ai vrea sa fi iubita? Ti-ai imaginat vreodata ce de amintiri ai avea? Eu fac asta tot timpul si si ma vad pe mine impreuna cu tine Nu pot...
Rămășițele zilei
de florin otrocol
Și dimineața asta își cere drepturile asupra mea, la fel ca un uitat ieri, ca un apropiat mâine, fără să-mi reveleze ceva. Aud printre pernele grele, undeva în apropiere, voci care-și țipă...
Iulian Cimpoesu și soarele care-i desenează umbra pașilor
de Maria Prochipiuc
Daniela Luca fugi gândule rămâi suflete aleargă-n idee așternut în semințe prefă-te-n pântecul înfrunzit răsari în pământul sfințit de smochin ambrozie-n viață fugi gândule rămâi suflete trece-ți...
Fiii omului
de Zavalic Antonia-Luiza
devreme am îmbătrânit și am plecat de-acasă pe pământ alb mama plânge o rugăciune pentru drum lung îmi pune cuvântul ca o pâine învelită cu grijă și încet, încet silueta ei dispare în întuneric...
cînd crește, lumina îmi macină clipele
de Cristina Voicu
Călin visează un picior între taste altul în groapă oare ce soție să îmi aleg? să fie gălbie sau brună să aibă chipul limpede și ceasuri care ticăie la urechi? uite, poate i-au crescut maci pe tîmple...
Incursiune pe firul de iarbă
de Nina Dinu
Stau de vorbă cu mine însămi din ce în ce mai des în ultima vreme... Despic, în mai multe de patru... firul, minunându-mă de numărul de scame, ninse la picioarele mele. O, Doamne... amintiri peste...
Cautand apusul
de Marcu Alexandru
Era inca noapte, privighetorile incepura sa cante, vestind ca dimineata se apropia. Era ceata. Vara.. ea inca traia in mintea-mi ce inca mai ardea precum o biserica, precum adevarul si ratiunea, care...