Căutare

Veronica Balaj Meseria de redactor la radio este fascinantă. Fascinația cuvântului rostit în eter și care, poate convinge ascultătorul (nevăzut) că, tot ce spui la microfon, este adevărat, iată o motivație profesională. Cuvântul are puteri miraculoase. Poate fi o...armă. Oferă înălțări sau căderi. A-l struni în numele comunicării benefice, al informației formativ-educative, ar fi, nu-i așa, încă un țel. Care merită atins. Nu din când în când. Nu uneori! Dimpotrivă! Mereu! Este imperativul necesar. Întâlnirea cu ascultătorii, pe calea undelor, nu poate fi decât... sub semnul pasiunii. Tu, cel de la microfon trebuie să-l convingi. Să-l informezi. Să-l farmeci. Să-l îndupleci. Să-l înveți ceva, să-l faci să afle și să nu uite altceva. Să-i oferi paliere de comunicare în clipa prezentă dar și cu rezonanțe "a la long". Radioul public oferă diversitate de expresie în demersul radiofonic, implică profesionalism și echidistanță. Lucrez în Radio Timișoara din 1982, cu excepția perioadei cât...

9 poezii, 0 proze

Emile Nelligan

Emile Nelligan s-a nascut pe 24-XII-1879 in Montreal, Canada, si a murit pe 18-XI-1941. Nascut dintr-un tata irlandez si o mama franco-canadiana, Emile este considerat unul dintre marii poeti simbolisti.Opera sa este puternic influentata de Baudelaire, Verlaine, Rodenbach, Rollinat si Edgar Allan Poe. Un talent colosal, de o precocitate asemanatoare doar unui Rimbaud, si-a vazut publicate poeziile la varsta de doar 16 ani. Dar in 1899 , la doar 20 de ani, in plina forta creatoare, sufera o cadere nervoasa din care nu-si va mai reveni niciodata.Emile nu va mai avea sansa sa-si termine primul volum de poezie care, conform ultimelor note, trebuia sa se numeasca \"Le Récital des Anges\". In 1904, volumul sau incomplect este publicat in Canada, fiind primit foarte bine de catre public, aprecieri de care Emile nu a aflat niciodata. Moare in 1941 si este inmormantat in cimitirul Notre-Dame-des-Neiges...

82 poezii, 0 proze

iulian vadean

...nu-mi plac lucrurile de vazut...ascult muzica de mirosit si ma inchin unghiurilor... imi place sa cred ca exista fosnetul ierbii in crestere... borcanul cu sare din peretele casei ocnasului... ideea de zbor vertical si caderea totdeauna-n picioare... picioarele mele pe picior de plecare... caini manjiti cu sangele sorei mele... tristetea de a nu ma vedea murind... neputinta omului de a nu se naste... tu... eu... noi...

19 poezii, 0 proze

Marcel Gafton

Marcel Gafton (1925-1987) a fost un poet și traducător român. A absolvit studiile liceale la Brăila și alege Facultatea de Drept a Universității din București pe care, însă, nu reușește s-o finalizeze. Încă din vârsta adolescenței, debutează cu poeme în Revista Fundațiilor Regale, primul său volum va apărea însă abia în 1972. Volumele sale îl impun drept un poet de „accentuat rafinament lingvistic”; Ștefan Augustin Doinaș, crede că Gafton este un mare amator de cuvinte ne-poetice cu ajutorul cărora ilustrează „un orizont de candori și miraje, de străvezimi și plutiri”, orizont moral și senzitiv deopotrivă. Marcel Gafton e „un poet fidel lui însuși, cavaler al unei poezii de interior, care gândește într-o încăpere severă” (Emil Manu) și care se impune prin poeme rafinate până la esențe. Altfel spus, acest novator al limbajului poetic este „o individualitate nu numai în cadrul generației războiului, din care face parte, dar și în cel al generațiilor ulterioare de poeți” (Ion Cristofor)....

4 poezii, 0 proze

jifcu oana maria

e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..

9 poezii, 0 proze

carmen stoica

eu...sunt asemenea nisipului clepsidrei care este timp doar in cadere

2 poezii, 0 proze

Alexandru Jebeleanu

Alexandru Jebeleanu (7 octombrie 1923, Șipet, județul Timiș - 28 aprilie 1996, Timișoara) este un poet. Este fiul Emiliei (născută Sârbu) și al lui Alexandru Jebeleanu. A fost timp de un semestru student al Facultății de Agronomie din Timișoara, dar a renunțat, înscriindu-se, tot aici, la Facultatea de Filologie, unde și-a luat licența în 1959. A funcționat ca redactor-șef la revista „Scrisul bănățean", devenită „Orizont" (1949-1971), apoi ca șef de redacție la Editura Facla din Timișoara (1971-1986). Debutează cu poezia Cădere nouă în „Universul literar" (1941). Colaborează, în continuare, la „Vremea", „Luceafărul", „Vestul", „România literară", „Viața românească" etc. Secretar al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor de la înființare (1948) până în 1969, Jebeleanu constituie un reper al vieții literare bănățene, fiind unul dintre animatorii săi. Opera literară • Oglinzi sonore (volum colectiv), Timișoara, 1945; • Certitudini, București, 1958; • Frumuseți simple, București, 1962;...

3 poezii, 0 proze

T.S. Eliot

Thomas Stearns Eliot (26 septembrie 1888 – 4 ianuarie 1965) a fost poet anglo-american, dramaturg, critic literar. S-a născut în St.Louis, Missouri și a fost mezinul răsfățat al unei familii cu 7 copii. Mama sa, profesoară și poetă aspirantă, este cea care îi face cunoștința cu poezia. În 1910, Eliot își încheie studiile de filozofie la Harvard, deși frecventează cursurile numai selectiv. Petrece un an la Paris unde scrie Cântecul lui Alfred Prufrock, poemul care îi aduce consacrarea. Aici va frecventa cursurile universității din Sorbona, iar în Anglia va studia și la Oxford. În 1914, pleacă în Anglia cu o bursă de studii. O întâlnește aici pe Vivienne Haigh-Wood, guvernantă, dansatoare și morfinomană. În ciuda protestelor familiei, Eliot se căsătorește cu ea. După moartea tatălui său, în 1919, suferă o cădere nervoasă. În timpul recuperării scrie poemul Țara pustie, devenit simbolul generației postbelice, generație deziluzionată și debusolată, și totodată piatră de temelie a poeziei...

26 poezii, 0 proze

Andrei Dobrowensky

2 octombrie 1976:lumina, mersul,cuvantul,scrisul,caderea in poezie,ramanerea. Despre mine numai știme... doar geneze și alte crime. Ca și cum aș fi cuvânt trăiesc, ca și cum trăiesc cu vânt,șoptesc decăderile în gând.

68 poezii, 0 proze

Sima Cristian

Nascut la Braila, Absolvent al Liceului cu program sportiv(1999), Student al Facultatii de Matematica-Informatica, Specializrea:Prelucrare informatica a datelor economice, iubitor de Nichita Stanescu, dator pentru toata viata profesorilor mei: Carlogea Horia Emil(profesor de limba romana) si Dan Ion(profesor de matematica) Poeziile sunt reproduse din volumele: Constelatia tainelor(1999-2000) Metamorfoza visurilor(2000) Pe treptele gandului(2000-2001) Insule de ceara(2001-2002) Camere in pustiu(2002-2003-2004) Logaritmarea zborului(2004-2005-2006) motto personal: "Lumea ca roua, doar ca roua Si totusi..." KOBAIASHI ISSA e-mail:euler_1980@yahoo.com

14 poezii, 0 proze

în cãdere nu şi-ar rupe decât visul

de Tudor Gheorghe Calotescu

poate e ultimul somnambul fãrã normã un fel de inventator al inutilitãţii desãvârşite cu spume la gurã și ochii întorşi pe dos fãrã nicio noimã precum un zombie chinezesc de unicã folosinţã bun doar...

în cădere nu și-ar rupe decât visul

de Calotescu Tudor Gheorghe

poate ultimul somnambul fără normă un fel de inventator al inutilității desăvârșite cu spume la gură ochii întorși pe dos fără nicio noimă precum un zombie chinezesc de unică folosință bun doar la...

în cădere nu și-ar rupe decât visul

de Calotescu Tudor Gheorghe

sunt un somnambul fără normă

de Tudor Gheorghe Calotescu

un fel de inventator al inutilității desăvârșite cu spume la gură și ochii întorși pe dos fără nicio noimă precum un zombie chinezesc de unică folosință bun doar la vot odată la patru ani sau cinci...

Ultimul somnambul

de Calotescu Tudor Gheorghe

În cădere nu si-ar rupe decît visul poate ultimul somnambul fara norma, inventatorul spumelor la gură; lăsați-l!... ...poate în cădere ar uita de gravitatie și ar începeZBORUL.