"Învață-mă să-mi port" – 20213 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
DRDragomir Rodica
Nepoata de tarani invartejiti in a pamantului munca,crescuta in ograda plina de oratanii si invatata ca oamenii ,,de la oras" sunt prea ocupati pentru a mai simti fericirea lucrurilor simple. 3 rugaciuni m-a invatat tataia,3 rugaciuni stiu si acum. Continui sa spun seara,inainte de culcare: ,,Tatal nostru", ,,Crezul" si ,,Inger,ingerasul meu". Din ce in ce mai rar totusi.Nu mi-s bigota,dar cred intr-o fiinta superioara care,din spusele mamaiei,s-ar numi ,,Dumnezeu". Cu ,,D" mare. M-am jucat ,,cu puta in tarana",am facut baie in garla,cozonaci din lut si friptura din ciocanei de porumb,dansam pe langa geamul caminului cultural- pe atunci discoteca-,incalecam sania dis de dimineata iar seara ma infruptam din placintele coapte in soba si laptele proaspat muls de la Joiana. Il primeam,din cand in cand, cu mare bucurie pe nenea care parca in fata portii un Oltcit alb si ma pupa pe frunte.Tin bine minte ca intr-o vara mi-a adus ochelari de soare cu rama din plastic alb. Dar cu mult mai...
24 poezii, 0 proze
Daniela Mariana Zamostean
Nascuta in Turda, am crescut in blocurile muncitoresti din Campia Turzii. Mama avea grija sa invat, chiar daca nu mi-a permis sa citesc atat cat as fi vrut. Am invatat la Scoala Generala nr.1 in Campia Turzii, iar invatatoarei si profesorilor mei le multumesc pentru ca educatia primita imi e partener de drum oricand. Am fost prima pe lista de admitere la Liceul Pedagogic Gh. Lazar din Cluj. Anii de liceu si viata de internat mi-au oferit posibilitatea de a invata despre viata, a fost prima perioada de expansiune, de care am profitat citind, studiind, exersand si literatura si arta plastica. Doream sa studiez Filologia, dar , dupa absolvirea liceului, am optat pentru Institutul de Arte Plastice. Mi-am vazut numele pe al patrulea rand sub linia de admitere si m-am resemnat 30 de ani ca educatoare. Nu pot preciza cand am scris prima poezie, dar pastrez lucrari din scoala generala. Prin 2006 am inceput sa scriu haiku, ma atrage forma concisa (sau ordinea 5-7-5) . Inca nu am publicat, dar...
8 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
AHAna Leibovici Hutanu
Biografia poeziei mele cuprinde anii 1994-1998, adică între 15 și 19 ani. ...După aceea am fost mult prea ocupată să-mi trăiesc viața, așa cum a fost ea până acum, cu bune și cu rele. De ce scot la lumină toate acestea la 30 de ani? Nu m-am gândit, poate pur și simplu le-a venit vremea sau mai degrabă pentru că cineva m-a învățat să nu-mi fie rușine de ceea ce am fost, fiindcă am devenit astfel un om mai bun. M-am reîntors la cuvintele simple. Vreau să mă scutur de mantia îmbâcsită a expresiilor savante - intelectualitatea nu stă în utilizarea câtor mai multe neologisme și în fluturarea superiorității în fața prostiei. Înainte de toate suntem oameni, avem cu toții momente memorabile de prostie, de naivitate, de neputință, când toată școala pe care am facut-o se reduce la un "ăăă..." paralizant. Vreau să îmi redescopăr umanitatea, cu toată stângăcia ei. Vreau să uit în aceste momente de meseria mea și de ochii celorlalți. Nu vă place, nu vă uitați. Mă mândresc cu faptul că sunt doar un...
28 poezii, 0 proze
AAana andone
Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...
144 poezii, 0 proze
Cocos Cristina Andreea
Ma numesc Cocos Cristina Andreea si am 11 ani. Am invatat sa scriu poezi scurte, cat si lungi, si proze pline cu expresii. In realitate sunt o fata obijnuita, la fel ca orice om. Am o viata superba, iar talentul meu ma poarta mereu pe culmea imaginatiei. Asta m-a adus pe acest site. Vreau sa scriu si sa povestesc amintiri sau sa imi imaginez unele pe care sa le scriu aici. Persoane carora as vrea sa le multumesc: *Doamna invatatoare: Istrate Marioara -Va multumesc pentru ca m-ati indrumat pe calea cea buna. Va multumesc pentru ca m-ati incurajat sa scriu si sa particip la concursuri. *Domnul profesor de la cercul de literatura: Petcu Abdulea -Va mulrumesc pentru ca m-ati luat sub aripa dumneavoastra si m-ati ajutat sa evoluez la nivelul urmator. *Colegii mei -Va multumesc tuturor colegilor mei de clasa pentru ca m-ati sprijinit si pentru ca mi-ati spus sincer, parerile voastre despre poeziile sau prozele mele.
2 poezii, 0 proze
BBogdan
m-am nascut la bucuresti, in sectorul 4, intr-o noapte, in zodia lunii; din perioada gradinitei imi aduc aminte de cateva momente antologice, pe care n-o sa le dezvalui aici, pentru ca imi sunt mult prea intime; am terminat si generala nr.1; aceasta scoala si-a imprimat amprenta asupra mea; inca o mai port; n-am luat niciodata premiul intai; n-am avut niciodata 10 pe linie; s-ar putea intelege de aici ca sunt un frustrat; nu e adevarat:);urasc hartiile pe care scrie diploma sau mentiune; liceul mi-a cladit personalitatea si mi-a ilustrat imaginea lumii din timpurile alea, care din pacate inca mai exista; invataturile din cei patru ani au fost putine si in acelasi timp multe:am invatat o groaza de lucruri pe care nu le-as fi invatat fara "ajutorul" liceului; n-am luat niciodata premiul intai sau nota 10; n-am participat la olimpiade sau la alte concursuri nationale; n-am fost in tabere sau in alte chestii de genul asta; insa mai mult ca orice, paradoxal, liceul m-a marcat; cum anume nu...
4 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
Ioana Nastase
M-am născut în București într-o după-amiază de februarie în care ningea cu niște fulgi incredibili...(semnul norocului?!).Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Blaj, oraș aflat în inima Ardealului, loc unde am devenit Om și am învățat că nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să fii întâmpinat în pragul casei de chipurile zâmbitoare ale celor care te iubesc necondiționat.Mai târziu, întorcându-mă în București, am învățat că e mai greu să rămâi Om, decât să devii.Am urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții București, devenind un inginer căruia-i stă mintea numai la scris, deși în prezent îmi profesez meseria.Însă fiecare om e destinat a-și urma chemările, indiferent cât de departe...
7 poezii, 0 proze
ICIna Simona Cirlan
Născută între iarnă și toamnă, între zi și noapte, pendulez mereu. De aici și dificultatea de a încropi o biografie. Nu am făcut nimic din ceea ce ar fi trebuit probabil să fac. Am avut însă șansa de a primi pe cărările sufletului, oameni minunați care mi-au deschis Uși înainte de a bate. Așa se face că, am început să public în cîteva reviste și pe diverse site-uri literare. Mi s-a întâmplat chiar un merituos loc trei la un concurs de proză scurtă desfășurat la Onești. Unul dintre criterii se referea la vârstă, păcat, dacă s-ar fi pus în discuție criteriul greutății poate aș fi înhățat premiul al doilea. Dacă mi se mai întâmplă vreo minune,în afară de faptul că trăiesc, promit să refac biografia. Nu mă iau niciodată în serios pentru că am învățat atât de târziu să râd. inacirlan@yahoo.com Pe varfuri printre blogarii: http://www.scaietina.com/
84 poezii, 0 proze
Învață-mă să-mi port
de Gabriela Chirila
Nu-mi spune nimeni Cum să-mi port Tăcerea. Cum s-o ascund sub Hainele-mi – troiene grele. Mă vede lumea,lumea În tramvai Și mi-o zăreste în priviri, Tăcerea, mi-o atinge cenușiu în cearcăni. Azi...
Poezia
de Laura Cozma
nu mai vreau să pierd vremea căutand cărări între firele mele de păr vei găsi vârsta ta albă am pășit mereu în același ritm cu luna învață-mă să dansez să-mi port trena pe spinarea cuvântului știi,...
Psalm pentru păstrarea inimii
de Erika Eugenia Keller
Doamne, în Tine îmi ascund cuvintele care n-au încăput în nicio tăcere: cele coapte în singurătate, și cele care s-au spart în mine înainte să apuce să devină rost le încredințez Tăcerii Tale – pe...
Un început....fără sfârșit...o iubire
de Nelia Viuleț
A pornit totul ca o furtună...dar era o furtună cu soare. A început totul cu un simplu: ,,bună...!’’...înecat în mii de zări și păsări călătoare, într-un ritm nebun, vibrant, căci mă făcea să tremur...
și mai vreau, Doamne…
de Elena Munteanu
Doamne învață-mă să râd când ochiu-mi plânge nu mă ascunde-n ierburile ‘nalte unde-am să dorm de curcubeu învinsă nu mă făgădui uitării porți deschise mai lasă-mi să mă-ntorc în nopți albastre și mai...
Închipuiri din flori de gheață
de Luminita Amarie
Iubitul meu e seara de Crăciun În suflet port un doliu ca de nea, Și dorului pierdută mă supun Tu știi că-mi ești, că sunt aripa ta. Lumina mea, mi-e ceasu-ntunecat! Tu ești aici, acolo, nu mai știu...
Foișorul cu vise - X -
de Emil Iliescu
Îmi reamintesc toate aceste întâmplări aici, în foișor, pe băncuța mea și a Fabiolei, dar nu cred că fac o impietate. Anelie a însemnat atunci pentru mine cântecul de lebădă. Și întotdeauna ultimul...
În seara asta am să dorm la tine
de Carmen Sorescu
învață-mă să mă furișez prin iarbă șerpuirea mea să n-o înțeleagă nici șoimii ghearele înfipte în spate să nu lase piedici nu îmi pasă, deșertul înnoptează în mine merg desculță prin el la ore târzii...
Duh
de Daniela Stanciu
Călăuzește-mă, tu sfântă scriptură! Adu peste mine mir și învățătură! Căci eu m-am născut în păcat! Învață-mă cum să fac să fie iertat! Din jale și multă amărăciune! Un strop doar,dă-mi înțelepciune!...
Duminică de toamnă
de Bogdan Litescu
Sunt ceasuri de când stau pe întuneric înecându-mă în gândurile mele. Îmi fac curaj să le aștern pe o hârtie, crezând că nu voi ști cum să încep și am să renunț după primele rânduri, cum fac mereu....