"Întunericul se țese cu ochii mari" – 15020 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
RORaluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
Adrian Ruscea
M am nascut intr o lume lume gri, care amortea dureros sub un cer negru. Oamenii vineti se miscau mecanic fara un scop si o vointa proprie. peste noi cernan du si cenusa urgiile unor nebunii... Razvratirile singulare fulgerau efemer Intunericul Rasaritului. Eram condamnati sa fim Omul Nou programabil si previzibil. Asa a fost pana cand Gerul a clocotit...
11 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
FBFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
intuneric
"blestemat sa fie omul care se increde in om"
10 poezii, 0 proze
MVmercas ramona vasilica
ceea ce scriu ma reprezzinta...de multe ori te simti atat de inclestat in rautatea aceasta imensa ce se cladeste cu fiecare zi tot mai mult in jurul tau,te simti cupris de deznadejde, durere iar aceste sentimente te indeparteaza de fericire,de iubire si te indreapta spre lumea singuratatii. Astfel si eu am prins aripi spre un taram unde rautatea aceasta lumeasca nu ma poate atinge. Aici in lumea POVESTILOR miam gasit linistea si pacea ce sper ca nu va fi invadata de intuneric.
18 poezii, 0 proze
ESErdei Sergiu
Am trecut prin focul mocnit al infernului, prin povara indelungata a agoniei si suferinta necrutatoare care cu cruzime si-a infipt pumnalul in inima mea. In aceste poezii mi-am deschis sufletul au reusit sa aduca lumina si caldura in viata mea inconjurata de intuneric si clipe reci. In privinta talentului meu consider ca sunt o piatra neslefuita, nu ma pretind un poet, mai degraba un muritor de rand care vrea sa traga un semnal de alarma privind lumea perversa, insensibila, egoista, superficiala si sadica in care traim. Dupa cum afirma demult apusul mentor "Friedrich Nietzsche":"Nu exista bine si rau, adevarat si fals... iubire si ura ci doar reactii si contrareactii la nevoile personale". Personajul meu se identifica cu societatea actuala, dar totusi sunt in contrast cu ea fiindca m-am nascut in epoca gresita.
16 poezii, 0 proze
EPEugen Popiți
Pesemne că m-am născut la o dată ploioasă, altfel de ce mi-ar plăcea ploaia atât? Și, probabil, s-a întâmplat pe timp de noapte, altfel de ce aș avea această atracție nedumerită față de întuneric? Dacă, la momentul respectiv, aș fi fost întrebat de vreau să mă nasc, tot ce se poate să fi refuzat măgărește. Omul e un univers. Am depășit demult vârsta adolescenței, dar încă mă mai caut... Poezia mea?! Ooo..., un fel de-a răspunde mirării, un fel de-a surâde durerii, cum, mai sus, o stea, chiar și căzând e un fel de-a spune infinitului pe nume... Și-afară plouă...!
74 poezii, 0 proze
Mihaela Anghel
Intunericul e din ce in ce mai des...dar oare cat de departe este lumina?
19 poezii, 0 proze
castellano bruno
Sint ca o bezna in intunericul mult prea mare. Sint un trecator prin asta lume... Sint PRAF SI VIS Sint ceea ce nu am stiut ca sint si voi deveni ceea ce nu voi vedea...
27 poezii, 0 proze
Întunericul se țese cu ochii mari
de Silviu Somesanu
Cresc umbrele pe urmele proaspete, nu este vinovat nici soarele nici luna. Seara îmi suflă în sân, să nu mă sperie, înghesuie crepusculul pe linia orizontului. Aromele coapte adie dinspre câmpie dar...
am dreptul să nu spun nimic
de emilian valeriu pal
Maică-mea m-a născut la Iași pe vremea cînd era studentă. E curios cum copiii nu-și văd niciodată părinții ca pe niște bărbați sau femei. Tot ce știu e că taică-miu a cunoscut-o pe mama cînd a venit...
Aripile fermecate
de Mihaela Rascu
A fost odată, cum nu s-a mai pomenit de-atunci, un fiu de împărat care își dorea mai mult decât orice să zboare. În dorința lui cea mare, se cocoța pe acoperișul palatului în care trăia cu împăratul...
Lacul
de Ioana Corcosa
Cap. I Era din nou la cabana de langa lac. Intra in cabana, dar era intuneric. Cauta un intrerupator, dar nu gasi. Aprinse un chibrit, insa incaperea era goala. Se intoarse sa iasa, dar usa se...
Perla
de John Steinbeck
\"În oraș se spune povestea perlei uriașe — cum a fost ea găsită și cum a fost pierdută. Se povestește despre Kino, pescarul, și despre nevasta lui, Juana, și despre pruncul lor, Coyotito. Și pentru...
Văduva strigoilor
de Ioan Silvan
La începutul iernii, la casa Sogiei apăru un fenomen ciudat. Zeci de câini uriași, albi, negri ori gălbui cu pete, îi bântuiau gospodăria. -Când se lasă întunericul, vin pe toate cărările! se plângea...
Sonia cu accent grav și hiat (18)
de Daniela Luminita Teleoaca
... înlăuntru nu mai pătrundeau decât întunericul și un fel de țipăt mucegăit... Alina juca handbal. În curtea școlii. Se pregătea pentru un concurs județean. În realitate nu se pricepea mai deloc....
Îngerul din negru
de Stoica Nicolae Ciprian
Lumină afară... Lumină în mine? Pășesc curios în conversația cu îngerul cu ochii negri ca două izvoare de mister. Sângele cald îmi dă adâncime gândurilor bete de visare. Am lacrimi verzi scurse din...
Sponsalia 8
de matei dumitru
Cavalcadă…peisaje superbe...Marea cea Mare...… .Întindere imensă de apă, valuri… Caii se opresc frământând pământul cu picioarele iar călăreții privesc în tăcere spre locul în care soarele se...
Pluta de piatră
de Toader Ionut Daniel
I Stăteam în câmp, în spatele fermei dărăpănate, Unde acoperișul din lemn mucegăit cânta, Vibra prin toate fasciculele care îl alcătuiau, La fiecare atingere, la orice răsuflare. Vibrația curgea în...