"Încrâncenare" – 1110 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
TLTeofil Lianu
Mulți dintre poeții afirmați înainte de cataclismul anilor 1944-1945, mînați de un imbold ireprisibil de supraviețuire (firește, lirică), și-au abjurat crezul tinereții. Unii, cu surle și cu trîmbițe ori cu penibile autoflagelări, alții, autoînșelîndu-se (voind să să creadă că n-o făceau decît într-o măsură infimă, fără importanță), alții, în fine, căutînd o nouă identitate, necunoscută cerberilor din edituri. O identitate gîndită, probabil, provizorie, menită abandonului la sperata venire a dezghețului. În acest ultim mod a procedat “iconarul” Teofil Lianu, care devine la mijlocul anilor ’50 poetul ce se adresează îndeosebi copiilor Teofil Dumbrăveanu. Văzuse lumina zilei la 11 (12, după unele surse) decembrie 1908, în ținutul Sucevei (Capul Câmpului-Păltinoasa). Din cauza războiului, purtat multă vreme cu încrîncenare în Bucovina, părinții săi - țăranii Glicheria (născută Olaru) și Grigore Coștiug - nu-l pot da la școală. Ar fi învățat, astfel, să citească abia pe la 14 ani, după...
2 poezii, 0 proze
Încrâncenare
de Aurel A. Conțu
Cuvintele acelea zgrunțuroase ieșite ca dintr-un nod încâlcit cu mai multe capete colcăie neobosite în sicriele astupate cu ceară ale morților unde miriapode cu mii de picioare își iau prânzul...
încrâncenare
de Macovei Costel
smulge-voi rădăcinile neamului și le voi da hrană porcilor alunga-vă-voi din paturile și din cugetele voastre și se va vedea dreapta voastră credință zise Ucide-l Toaca frecându-și mâinile...
(Seara aceea - rememorată de fiecare dată cu încrâncenare)
de Adela Setti
Seara aceea - rememorată de fiecare dată cu încrâncenare. Întorc fiecare detaliu pe față, pe dos, ca și când aș croșeta din ochiuri mari timpul. Caroseria șifonată. Trunchiul cu o bucată de coajă...
cenușiu iernatic
de Dara Blu
încrâncenare pe muchia lunii între sloi și foc nevinovate ființe de iarbă- pierderi colaterale * copaci obsedați de sărutul zăpezii visează amar * se strâng secunde ca ramuri înghețate peste cuvinte...
De fapt nimic nu se schimbă
de Silviu Somesanu
O încrâncenare de zile mari stăpânește pe toată lumea, nu mai încerc nimic care să iese din rând, știu sigur că la toți le sare țandăra imediat și mă refugiez în gândul tău lacom de altceva. Mă...
Perpendiculară
de Costel Susditu
Cu încrâncenarea unui copil mă strecor printre pulpele tale deghizate într-un arc de triumf poate o lume de dincolo de noi mai lume multe hieroglife pe care nu le înțeleg dezamăgite înțelese totuși...
Azi
de iacob lucian
Plouă cu încrâncenare în zi de moarte, Cu țipete mute, agonice, deșarte, File de apă, de foc, neființă, noroi, M-acoperă, te-acoperă-tăcem amândoi. Se prăbușesc norii în coșmar, în durere, Cu ură, cu...
pasul spre maine
de Claudia Martis
Iti simt incrancenarea in priviri si pasii tai se-ndeasa, tristi, in umbra unor amintiri. E tot acelasi drum si azi, dar mai stingher; aceeasi liniste ciudata e-n jur; ma-nvaluie usor...taceri... Si...
Obiecte sociale-Pipa ca plăcere
de Eugen Galateanu
Să lăsăm încrâncenarea și ura deoparte. E weekend. E sărbătoare. Vor fi două zile în care ne putem odihni. Și putem fuma o pipă. Încet, cu ticăială. Cu plăcerea unui lucru bun. Fără grabă, pentru că...
Eu
de Oana Rovența-Micu
Deși te uiți în jur cu încrâncenarea ultimei redute, te-am pus jos la masa de șah. Nu jocul în sine, ci viața. Te omori în spasmele de invidie ale celorlalți, te-am omorât eu în mine. Nu în viață ci...
O clipa de eternitate
de Iustina Daniela Cucu
Mă risipesc ochilor tăi Adunându-mă buzelor tale Iar din această încrâncenare Răsare izbăvirea ta. În lacrima ochilor tăi negri Mă văd ireală, distinsă. Totu-i părere În afară de îngenuncherea ta....
ceea ce știu
de Ioan Iulius Muraru
nu-mi faceți favoruri nu îmi întindeți astfel de capcane fără încrâncenare nu se poate ajunge nicăieri înjurați-mă contestați-mă mai degrabă dacă vreți să fiu eu însumi până la capăt negați-mă dacă...
Sunt frântă de dorinți...
de C. Octavian S
un mureș mi-e oful care trece stingher pe lângă tine – o încrâncenare plină de vis fermecător și rece candidată la nemurire- și nu mă mir, nu fac zgomot ca fratele meu oltețul... -tu nu mă privești,...
(i)represiv
de Daniela Luminita Teleoaca
cu o jumătate din ea cel mai probabil partea rămasă de la ultima încrâncenare luase tristeţea o privise mai tristă decât tristeţea însăşi îi promisese îşi promisese că avea să se ocupe şi de ea...
Crezul meu
de Mihaela Manole
Cred în om În puterea lui de a alege Între a fi sclav sau om În încrâncenarea lui Când sfâșie suferința Și întunericul În curajul lui de a fi fericit
Jocul cu moartea
de Macovei Costel
Primul pas în acest joc este înstrăinarea Astfel încât nici măcar asfințitul să nu te mai recunoască Soare călător Apoi urmează încrâncenarea Când le spui tuturor norilor să se lăți-lungească ocupând...
Timp
de Rodica Ioana Bocioaca
S-a prabusit prin mine lacrima timpului prezent tragandu-si seva dintr-un timp trecut prea usor. Sugrum cu incrancenare timpul viitor pentru ca nu stiu daca prezenta mea prin el nu coloreaza cu...
Contratimp
de Monica Mihaela Pop
M-am născut prea devreme iar tu te-ai născut prea târziu. Fără trecut, fără viitor, trăim cu încrâncenare un prezent care nu e al nostru, risipindu-ne prea des în linii frânte. Pășim, dar aripile ni...
Monolog
de Cristiana Popp
De ce bați la ușa somnului meu? Te întorci din luminile prăfuite ale unei uitate copilării și zgudui cu degete reci zăbrelele ființei mele. Cu priviri albastre urli sub fereastra asumatei mele...