Poezie

încrâncenare

1 min lectură·20 aprilie 2019

Mediu

smulge-voi rădăcinile neamului și le voi da hrană porcilor

alunga-vă-voi din paturile și din cugetele voastre

și se va vedea dreapta voastră credință

zise Ucide-l Toaca frecându-și mâinile însângerate

și după cele șapte molime abătute asupra neamului și după ani de chin

foametea, ura, nimicnicia, uciderea pruncilor, hoția, minciuna

inimile își smulgeau rădăcinile, care plângând

care cu sufletul pustiit și cugetul ros de îndoială și plecau

pribegie scria în colbul urmelor pașilor

și urgia se abătea asupra celor ce nu se dădeau plecați

biciuind trupuri bătrâne și tinere de-a valma

pârjolind căile de plecare, de întoarcere

hotarele sunt doar vâlvătaie și flacără

lacrimile au secat și cu ele s-a dus și umbra verdelui

pustiul mușcă halcă din trupul schilod

și vaietele se preling în moarte

ne-ai otrăvit diavole! ne-ai spulberat în cele patru zări

ne-ai măcinat în piua necazului dar sufletele noastre tot nu le-ai luat

ici, colo candela speranței pâlpâie în noapte

odată și odată va veni și judecata ta

și din toate inimile rănite și rătăcite se va revărsa lumina pedepsei

001.188

Macovei Costel. “încrâncenare .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14137875/incrancenare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.