Contratimp

Trandafiras,
ca de obicei imi face foarte mare placere sa iti citesc poeziile,chiar daca nu iti scriu intotdeauna.Eu sunt de putin timp pe acest site,iar tu ai fost prima care ti-ai exprimat parerea despre versurile mele.Iti multumesc!Nu te voi uita!

Ultimele 3 versuri mi-au dat fiori. In cuvinte atat de simple, atata emotie!!!

continui ideea din \"epilog\"; evoci o stană de piatră care conștientizează că prin venele ei \"curge\" înstrăinarea, mergând până dincolo de obișnuință sau platitudine (chiar dacă o faci invocând un oarecare anacronism). e punctul în care ceva se sfârșește și altceva poate irumpe în orice moment. e o stare de fapt poezia ta!

Ehei, de cand oare nu ne-am mai intalnit noi intre paginile acestui site?
Sa fi fost absenta mea de vina? CU siguranta. Dar iata ca citesc o poezie de o forta pe care numai dvs o aveti, care mie imi aminteste de Nichita. Numai el putea afce dintr-o poezie aparent erotica una cu inclinatie spre acel inefabil,spre absolut, ceea ce era minunat. Opera lui devenea astfel accesibila pe mai multe nivele.
Dvs cred ca aveti acest mare talent, de a scrie atat frumos, cat si profund.

De o parte și de alta a infinitului
ne ridicăm pe vârfurile întâmplărilor,
poate cele mai frumoase doua versuri din opera dvs.

Vă mulțumesc tuturor, din suflet, pentru răbdarea de a \"mă citi\" și, bineînțeles, pentru aprecieri!

Andreea, mă bucur pentru semnul trecerii tale pe aici, mai mult decât pentru înstelare (nu îmi amintesc să mai fi comentat vreodată un text de al meu). Iar faptul că ai simțit ceea ce am scris, nu poate decât să mă măgulească. Mulțumesc!

Ce mi-a placut in mod deosebit:
\"ți se rostogolesc prin vene ciulini sălbatici\"

In rest, emotie, emotie. Frumos.