"Încă ne mai trăim gândurile la poli" – 20660 rezultate
0.07 secundeMeilisearchLorena Popa
M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid ochii. Iti multumesc ca tresari daca ii ating parul si ii simt aroma de liliac. Iti multumesc pentru ca esti etern al meu, numai al meu si ca nimeni si nimic nu ne mai poate desparti de acum inainte, cat timp vom exista amandoi. Iti multumesc pentru ca nu vei muri dupa ce eu nu voi mai fi si iti multumesc din nou, dragul meu suflet, pentru ca m-ai intalnit intr-o seara, eu singura abatuta de soarta si cufundata in lasitate, tu singurul ghem de speranta care mi-a intins iubirea. Ma simt astfel datoare fata de tine sa iti scriu o carte. Fara cuvinte pretioase, fara lumina improvizata a gandurilor, doar pura realitate a ceea ce am trait. Si inca mai traiesc. Am incercat de multe ori sa incep aceasta carte, dar de fiecare data ma opream. Nu aveam curajul de a scrie despre mine si despre tine, nu...
36 poezii, 0 proze
catindatu mihai
Daca ma gandesc la propia-mi viata sunt tentat sa o compar cu trecerea prin anotimpul primaverii si al verii , atunci a fost copilaria si tineretea iar toamna ar fi tot o tinerete dar mai matura,mai plina de miez,de amintiri.Iarna nu stii cand incepe in viata ta pentru ca de fapt tot restul vietii ne pregatim pentru acel drum spre propriul Pol Sud. Mi-am petrecut anii intre masini si masinarii,in miros de sudura,de ulei incins,am trait si inca traiesc alaturi de truditorii fierului,e o arta ciudata pentru ca de fapt orice meserie e o arta si are artistii ei ,din pacate anonimi pentru ca nimeni n-o sa fie extaziat de o roata dintata sau de un strung. Mi-a placut mereu muzica ,de fapt sufletului meu i-a placut sa se inconjoare de muzica si cand ma simt dezamagit si foarte trist ascult piesa "Ocean cloud"cu Marillion.Sper ca pot sa transmit ceva bun din sufletul meu ,din modestia si intelegerea mea pentru ceilalti.
10 poezii, 0 proze
Dan Boldeanu
"Nu este imposibil de dovedit, daca ai cateva cunsotinte psihologice si o repeti destul de des, ca un patrat este, de fapt, un cerc. In fond si la urma urmei, ce este un cerc si ce este un patrat? Simple cuvinte, care pot fi manipulate in asa fel incat sa ascunda ideile de baza." J. Goebbels. Mi se pare normal ca atunci cand te nasti si te dezvolti in mizeria unei taceri generale impuse, sa te intrebi la un moment dat: "Cum au reusit sa ne tina sub control atat de mult timp?" Si tot incercand sa afli, scormonind si adulmecand prin gunoaiele arhivelor, realizezi ca...pur si simplu au reusit si vor reusi mereu. Cine? Cei care isi dau seama ca putem sa fim redusi la tacere prin propriile noastre cuvinte. De fapt, cu cat tipam mai tare, cu atat mai adanca este linistea din jurul nostru. traim intr-un conglomerat de furtuni de sunet, bine ascuns intr-o mare de liniste totala. Tacerea dinainte de EL nu a disparut; singura schimbare este ca au aparut tipetele din noi.
5 poezii, 0 proze
Aurelian Stroe
Am aparut pe lume mai devreme sau mai tarziu decat mi-as fi dorit. La inceputul educatiei mele, civilizatia m-a obligat sa scriu cu mana dreapta, iar acum, imi mai aduc aminte cateodata de asta, cand nu pot tine pixul si ma chinui sa scriu incet, incet cu mana stanga. Nu sunt insurat, cred ca nimeni inca nu s-a gandit la mine ca la un sot, iar copii se pare ca am fost (ne)norocos sa nu am. Iar la final, ca noi toti,... o sa cam mor.
14 poezii, 0 proze
Barbulescu Diana
Sunt studenta in anul II la medicina, si abia acum cand am literatura nu mai reprezinta un obiect de studiu obligatoriu pentru mine, simt ca incep sa o descopar. Poezia ne cere prea mult pentru prea putine cuvinte, iar proza ne inunda pana la refuz. Sperand sa gasesc esenta, miracolul spiritului uman cat inca traiesc, ma voi arunca in experimente. Ma gasiti printre picaturi. --------------------------- Alte "exprimari" ale mele: AMV-urile (anime music video) le gasiti aici: http://www.youtube.com/user/DieeDee12 fan fiction: http://www.fanfiction.net/u/986689/krm3DeeDee fan art/art: http://krm3dayana.deviantart.com/
13 poezii, 0 proze
Carmen Marcean
Scriu versuri pentru a face loc în sufletul meu altor trăiri. Iubesc poezia încă din copilarie, datorită tatălui meu care ne strângea pe noi cei trei copii în jurul său și ne citea Eminescu, Coșbuc, Alecsandri,Topârceanu. Mai târziu mi-am căutat singură poeții.
7 poezii, 0 proze
Rogozea Isabela
Si cand te gandesti ca in orice moment totul poate sa piara..... In singuratatea noastra universala,nascuti accidental dintr-un pamant tacut,traind la voia intamplarii,ne inhamam la trairi peste limita supravietuirii iar strigatele noastre au ecou indepartat, se lovesc de galaxii si apoi pier epuizate in neant.Cine poate definii dreptatea in cazul de fata? Am luptat secole intregi pentru ea si inca mai luptam...insa firea ramane aceeasi:nedreapta si fara mila.
1 poezii, 0 proze
Anton Cristiana
M-am născut în Săveni (județul Botoșani), într-o noapte târzie de vară, pe 29 iunie, într-unul din anii copiilor indigo (1988). Locul în care mi-am petrecut primii doi ani de viață nu mai au nici o importanță - ne-am mutat la Sighetu-Marmației în 1990 (anul în care s-a născut Ale) și acum studiez limbile străine la Colegiul Național "Dragoș Vodă", în același oraș... ...Pe măsură ce răceala și neconcludența timpului au crescut, m-am văzut printre oameni, fără să știu că pornesc din cuvinte și sfârșesc tot acolo. Suflul divin a permis unei profane însetate de cunoaștere să trăiască în lume (sau în afara ei) într-o dimineață crudă de vară, când soarele încă dormea... Trăiesc lângă mare, cu ea în suflet..Doar în ea se mai revarsă toate cărările marilor întâlniri, la fel și iubirea mea stranie pentru o carte : Casa somnului.
19 poezii, 0 proze
barbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
Gary Soto
Gary Soto s-a născut în aprilie 1952 în Fresno – California. A fost interesat de poezie încă din anii liceului și a absolvit Colegiul din Fresno City, apoi Universitatea de Stat din California. Locuiește în California. Prima colecție de poeme, „Elementele din San Joaquin”, a câștigat în 1976 premiul internațional al Statelor Unite pentru poezie și a fost publicată în 1977. De atunci a publicat numeroase volume de poezie, între care „Un plan simplu” (2007), „Un soi de credință” ( 2003), „Colegiul Junior” (1997), „Noi poeme selectate” (1995), „Canto familiar / cântec obișnuit” (1994), „Odele vecinătății” (1992), „Curs de religie pentru acasă” (1991), „Cine va dori să ne cunoască?” (1990), „Păr negru” (1985), „Acolo unde săgețile lovesc” (1981), „Coada răsăritului” (1978). A mai scris nuvele: „Amnezia într-un district republican” (2003), „Iubitorul de poezie” (2001), „Moneda de 5 și 10 cenți” (2000) și un memoriu numit „Locuind deasupra străzii” (1985) pentru care a primit „American Book...
1 poezii, 0 proze
Încă ne mai trăim gândurile la poli
de Simona Popescu
Se face frig, nespus, frig galben și doborâtor de simțuri inutile. Rămânem numai goi și ne acoperim cu gene trupurile încovoiate ar sângele, încă cald, mustește precum vinul în hambare. Nici ochiul...
Iar a trecut un an!
de Radu Herjeu
Parcă din ce în ce mai repede ard zilele acestea. Toate se consumă într-un ritm infernal. N-avem timp să ne mai aducem aminte de noi și de ceea ce suntem cu adevărat, de ceea ce avem nevoie în...
Adio, Chopin!
de Ileana Popescu Bâldea
Este ora 5 p.m. Gerul crapă pietrele calde, încă, pietrele din inimi. Nu știu cum au stat atât fără să plece din atrii. Nu erau obișnuite. Aveau o compoziție care ne făceau să credem că suntem...
Nici prostia nu mai e ce-a fost odată!
de ion pascal vlad
Zilele trecute, “șeful” meu îmi cerea să scriu ceva “de inimă albastră”. Sincer să fiu, nu știu exact de unde vine sintagma asta și cu ce se mănâcă. Am impresia, că a scrie despre așa ceva, înseamnă...
Zâna mea cea bună
de ion untaru
Stimată domnișoară, Începând de astăzi, te numesc zâna mea cea bună, nu mă sfiesc să spun, pentru că de când ne cunoaștem, atât cât este posibil să se cunoască doi oameni prin corespondență, mă...
Scrisori netrimise (13)
de Florentina-Loredana Dalian
Dragă Lăcrămioară, De-a lungul vieții, am fost nedrept, uneori. De-o nedreptate crudă, care – judecând la rece – n-aș zice că mă caracterizează. Și totuși, am tăiat cu drujba copaci ai sufletelor, am...
Cenaclul Agonia.ro – 4 noiembrie 2006
de Paul Bogdan
Discuțiile vor fi moderate de Felix Nicolau. Cenaclul va avea ca invitați pe Adriana Popp și Daniel Stuparu Vă așteptăm impresiile, comentariile, părerile în spațiul alocat comentariilor, sau pe...
"Viața on-line", de Marian Malciu, curentul electric și "Zoomenirea" de Desmond Morris
de Marian Malciu
În zona unde locuiesc, de câte ori bate vântul mai tare ori este o ploaie mai puternică, se produce câte un deranjament la rețeaua electrică și rămânem fără curent electric pentru mai multe ore sau...
Trandafirul sinceritatii
de Remus Cretan
Ne simtim bine in sinceritate, lucru care ni se intampla destul de rar. Gandurile noastre cele mai ascunse sunt cele care vor ingadui sa fim cunoscuti, si la suprafata suflelor noastre va pluti...
Despre azi și toamnă
de Claudiu Moldovanu
“Săturatu-s-a pământul de noi și ceilalți ne mustră. Au doară ne vei mai scăpa în următorul veac?” Bătrânul abia mai respira. Era frig în cameră și cu toate că purta vesta veche de lână și era...
