"[pământul se oprește aici în camera asta puțină]" – 20152 rezultate
0.06 secundeMeilisearchSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
Mihaela Claudia Condrat
Din ce-am scris, o definitie: lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine poate urma unei zile pământul a-ngropat cerul soarele pesemne locuiește altundeva ca vorbirea oamenilor acestea două au ceva în comun de exemplu te pot orbi suferința însă e mereu trează ca lumina lămpii care se micșorează viața durează la fel pretutindeni șase zile a șaptea e pentru plecări și întoarceri toate se pot îngrămădi într-un cufăr zise calul torinez și se duse puțin să înnebunească ...
9 poezii, 0 proze
Matei Vișniec
Matei Vișniec este născut în 1956 în România. Copilăria și-a petrecut-o la Rădăuți. Tatăl era contabil iar mama învățătoare. Familia sa a avut experiența dureroasă de a i se fi confiscat pamântul pe care-l deținea și îl lucra. De mic observă că trebuie să adopte la școala și mai târziu în viața activă o ideologie de care știa că nu este chiar așa de perfectă și de adevarată. Această diferență între realitate și modul în care este înfățișată realitatea, cum ar fi spus tatăl său contabil, între scriptic și faptic, va fi inspiratoarea multora din piesele sale. Din copilărie într-un oraș în genul acelora "în care nu se întâmplă nimic" cum spunea Minulescu i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuți. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentația teatrală. Îi va inspira ideea piesei Angajare de clovn Se mută apoi la București unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică și...
54 poezii, 0 proze
dana constantin
coodblu@yahoo.com http://www.youtube.com/watch?v=YVrOE39KT5A Tom Baxter - Skybound Toamna... traseu involuntar ...si nu am unde sa opresc mi-am spus pasul sau piatra pe care voi calca fara margini ca un apus fara bucurie ma va propti de umerii tai si am cazut in dorinta in dorinta de a avea frati printre copaci milenari dar unde mi-am infipt radacinile se facea ca era o inima vie ce rosogolea pamantul aratandu-ma lumii pe dinauntru afara de mine era inca liniste...
19 poezii, 0 proze
Jacqueline Ballman
Născută la Ucele – Bruxelles – în anul 1922. De origine flamandă. Poetă, traducătoare, critic literar, jurnalistă, Jacqueline Ballman a pendulat mult între pictură și literatură, în care a intrat destul de târziu. Apropiată de expresioniștii flamanzi și germani a înclinat spre satira amară, dar anii au călăuzit-o spre un echilibru care dă aparența spontaneității. În poezia ei se face simțit acel sentiment al prieteniei pentru lucrurile care mobilează existența, viața – pământul, piatra, unealta, planta și convingerea nezdruncinată că materia este una. Culegeri de poezie : Marbre rose (Marmură roșie), 1962 ; Lourmarin, 1964.
2 poezii, 0 proze
Dimitrie Ciurezu
născut la 7 noiembrie 1897, Plenița, Dolj - decedat la 5 ianuarie 1978, Sibiu După clasele primare în comuna natală (1904-1908) a urmat gimnaziul la Colegiul Național din Craiova (1908-1912) și Liceul Alexandru Lahovary din Râmnicu-Vâlcea (bacalaureatul în 1920); Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Mobilizat, între 1916-1918, ca sublocotenent, a participat la luptele de la Oituz (1917). A publicat în Viața studențească (1921), dar debutul este socotit în 1927, la Țara noastră (O.Goga), unde a fost și redactor. Debutează editorial în 1927 cu volumul de versuri Răsărit (Craiova, Scrisul Românesc) pentru care primește premiul Dr. Păcurariu-Bianu al Academiei Române, la recomandarea lui M. Sadoveanu. Pentru volumul Pământul luminilor mele (București, Fundația pentru literatură și Artă, 1940) primește premiul I. Heliade Rădulescu al Academiei Române. În 1946 se stabilește la Sibiu unde este redactor la România viitoare până în 1949. A fost membru al Uniunii...
4 poezii, 0 proze
Aileen Havaa
Când lumea se cutremura, eu vroiam să mă nasc...când pămîntul nesătul îngurgita trupuri, eu mă bălăceam în lichidul amniotic, bucurându-mă încă de găzduirea în uterul de 5 stele, all inclusiv. De atunci tot merg împotriva curentului...mi-am trăit adolescența la 7 ani, maturitatea și mai devreme, iar acum mă hrănesc din câteva fărâme de copilărie. La 3 ani, pe când tăiam cu foarfecele ombilicul fratelui născut sub privirile mele, brusc m-am trezit din toropeala postnatală. Hormonii colcăind prin trup, mi-au lăsat liberă mintea, care a decis să trăiască în altă ordine.
5 poezii, 0 proze
marin preda
Romancier Se naste în 1927, in judetul Teleorman, la Silistea-Gumesti, în familia lui Tudor Calarasu Termina în sat sapte clase si, între 1937-1940, este elev la Scoala Normala din Abrud, continuata la Cristuru-Odorhei si, dupa aceea, la Bucuresti. Ia examenul de capacitate, dar renunta la scoala E functionar la Institutul de Statistica, face corectura la Timpul, unde debuteaza în 1942 cu schita Pârlitu. Încurajat, publica apoi proza si e remarcat de Eugen Lovinescu la cenaclul Sburatorul În 1948, debut editorial: Întâlnirea din pamânturi. Tânarul nuvelist plateste, si el, tribut realismului socialist, ca majoritatea scriitorilor din perioada "dictaturii proletariatului" (Desfasurarea s.a.) Prima sa capodopera este Morometii (vol. I- 1955; vol. II-1967), carte care a fost apoi ecranizata A mai scris romanele: Risipitorii, Intrusul, Marele singuratic, Delirul, precum si a doua capodopera Cel mai iubit dintre pamânteni (1980), dupa care a fost gasit mort, în camera sa de creatie de la...
5 poezii, 0 proze
Mitu Cristian
Există iubiri ce se sting ca lampa rămasă fără ulei ori ca torenții ce seacă atunci când ploaia s-a oprit. Dar dragostea adevarată este asemeni puternicului izvor care țâșnește din pământ; curge mereu, nesfârșit. Sfantul Isaac Sirul
1 poezii, 0 proze
Andrei Horia Gheorghiu
Am zărit lumină pe Pământ și m-am născut și eu să văd ce mai faceți. Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceți cu fericirea? Mulțumesc, nu-mi raspundeți. Nu am timp de răspunsuri. Abia dacă am timp să pun întrebări. Dar îmi place aici. E cald, e frumos, și atâta lumină încât crește iarba. Iar fata aceea, iată, se uită la mine cu sufletul... Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești. O cafea neagră voi servi, totuși din mâna ta. Îmi place că tu știi s-o faci amară. [ Marin Sorescu ] site-uri personale: acub.ro websiter.ro nu-brublem.blogspot.com
154 poezii, 0 proze
[pământul se oprește aici în camera asta puțină]
de Daniel Dăian
ca un sânge închegat sub piele ai putea să te arunci în urletul meu de veninoasă creatură și nu te-ar judeca nimeni pentru că alegi să fugi prin fiorosul zâmbet care odinioară îți spunea tată bați...
Spre necunoscut. Capitolul X
de nicolae tomescu
- Ei vezi, bade Niculae, dacă mai stăteau ăștia mult ne făceau pe toți unguri. - Numai ei credeau asta. Pe noi nu ne poate face nimeni ceea ce nu suntem. Credeau ei că dacă ne botează, în hârtii, vom...
Un an alb ca zăpada
de Adriana Gheorghiu
Iernile, așa cum le prinsesem eu când eram copil, cu troiene de zăpadă, cu țurțuri și flori de gheață, încep să vină din ce în ce mai rar pe la noi. Le aștept an de an. Seara mă așez în balansoar,...
Să se dea cu porția, să ajungă la toți
de Stanica Ilie Viorel
Suntem făcuți să ducem cu noi obiceiurile. Iar noi, ăștia cărora pământul le-a fost luat și pus la grămada Colectivului, avem obiceiuri mai greu de înțeles de cei din generația de după mileniu. Luau...
Renastere
de Bica Sergiu Alex.
Ma gasesc intr-o camera, putin luminata, cu o raza de soare facandu-si loc printre placile de lemn si carton care acopereau in dezordine ferestrele camerei. Prind acea raza si o vad amplificata cu...
Copacul
de Sorin
Vantul sufla cu putere antrenend crengile copacului din fata ferestrei mele. Zeci de degete contorsionate bat disperat in sticla rece si umeda, vrend parca sa patrunda in camera, spargand-o si...
Gîsca submarin
de Nicolae Diaconescu
Gâsca submarin Din toate curțile fumul se ridică vălătuci și se lasă pe vale mânat de-o adiere ușoară de primăvară. Albinele dau roată ghioceilor veștejiți de brumă, zambilele sunt gata să...
Mitul buzelor
de AAA
Privește fix într-un punct și eliberează-ți fața. Așază-ți mâinile pe genunchi și lasă-ți pieptul liber, concentrează-te. Caută punctul și imobilizează-l cu un bold imaginar și depărtează-te încet,...
Balada timpului ce plânge
de Nicolae Sirius
Personaje: Gregor -Împăratul Relina - Soția Împăratului Soldatul fără nume Oramov -Rivalul... Papace -Violonistul Gogore -Scribul Pengo - Pictorul Sedom -Bătrânul Arat -Preotul Patrin - Vistierul...
Doua saptamani si jumatate
de Dani Stefan
SCENA 1 Cameră de bordel Interior noapte În fața unei oglinzi mânjite de zoaie, semnate de ruj rosu, mov-aprins, chiar verde, prinsă de peretele albastru închis și umplut de pete mari, maslinii, urat...
