Dimitrie Ciurezu

Doamne, Cad fulgi mari de noapte și zăpadă Pe drumuri și pe satul meu Și înțeleg cât poate-un Dumnezeu, Când mintea mea nu poate să mai

VI S-a deschis în cer o poartă peste lume Și-un cocor de foc și aur a zburat; Avea aripi mari de flăcări cât pădurea Și-un cioc negru, cât o

Lumina a lovit în crengi și-n case Și satul s-a uitat năuc pe câmp... Parcă strigă cineva-n răstâmp Dincolo de margini luminoase?... Au ieșit

Doamne, Eu cred în Tine, Cred. Cum cred în vânt, În apă Și \'n pământ; Și \'n toate câte sunt Spre lauda puterniciei Tale. Cred, cum