Zavalic Antonia-Luiza

Dar ne putem hrăni din cuvânt și această hrană ne poate salva de ziduri. Am citit cu bucurie și ultimele tale poeme. Toate luminează frumos.

“am lăsat pe pielea ta ceea ce păsările lasă în aer cînd zboară
și se duc să moară.”

Superb.

Mi-a plăcut povestea-poem în lumina iubirii.

Cu bucuria lecturii,
Antonia.

Imagini deosebite care mi-au rămas în memoria sufletului. Așa-mi plac poemele adânci care vorbesc inimilor despre viețile lor. Am simțit un real privilegiu citind aceste poem.

M-au trecut fiorii citind acest poem cum rar mi se întâmplă semn că lumina trebuie să strălucească și acolo sus pentru tatăl iubit. Lumină pentru lumină.

Domnule Pașa,

Vă mulțumesc din suflet pentru semnul și gândul luminos (am corectat unde mi-ați spus, vă mulțumesc din nou). Cristi avea grijă de mine când eram mică iar pierderea lui a lăsat un gol pe care mereu încerc să-l umplu prin poezie și rugăciune, uneori ele se amestecă în mine. Cu toate că eram micuță când el a plecat, nu pot să uit felul lui remarcabil, fermecător de a fi, îl vedeam ca pe un prinț (precum întruchiparea tânărului din Luceafărul descrisă de Eminescu) era deosebit de carismatic, atent, generos, inteligent.
Datorită lui mereu am avut dorința de a ajuta oamenii din jurul meu (am ales inclusiv profesia de asistent social tot datorită lui), păcat că pe el nu am reușit să-l salvez (timpul meu încă nu sosise când al lui deja se terminase), sunt sigură că dacă ar fi primit ajutorul necesar ar fi fost astăzi aici, în februarie ar fi trebuit să împlinească 50 de ani dar a rămas poezie. Cred că (inconștient) i-am dedicat acest poem pentru vârsta frumoasă care ar fi trebuit să o împlinească pe pământ.

Emilian,

Mulțumesc pentru trecerea luminoasă. Așa este, aceste cuvinte s-au scris cel mai greu. Sper ca ele să lumineze până sus.

Gabriel,

Îți mulțumesc pentru cuvintele pline de lumină.
Toată lumina ce s-a aprins aici îmi încălzește inima.

Cu deosebită gratitudine domniilor voastre,
Antonia.

Sublim scris. Imagini frumoase care par ninse din cer.
Fiecare cuvânt luminează pe cărările sufletului.

În lumina cuvântului,
Antonia.

Ottilia,

mulțumesc din suflet pentru trecerea luminoasă și frumusețea cuvintelor dăruite.

Cu infinită gratitudine.

Emilian,

mulțumesc pentru semnul și cuvintele luminoase.

Un an nou binecuvântat! Multă sănătate, fericire și bucurii alături de cei dragi!

“pe dinăuntru
un cutremur așază oasele în ordinea lor firească

pe dinăuntru
străzile sunt acasă pentru orfanii care bat din poartă în poartă
cu inimile agățate de coaste precum globurile de brad”

Mintea gândește iar inima rafinează fiecare gând, îl trece prin proba iubirii și așa se naște un poem viu și luminos.

În bucuria cuvântului.

Un poem — confesiune. Cuvântul este arma poetului, iar visul este fructul ce trăiește nevăzut lumii acesteia dar este la fel de viu și delicios precum cel real. Pentru mine a visa înseamnă a trăi încă o viață în inima acestei vieți, fie că dorm sau că sunt trează, mă bucur de fiecare rod al imaginației ce se ivește neprevăzut și magic pe tărâmul nevăzut de către ceilalți.

Soarele Dvs. strălucește frumos iar acest poem este un răsărit de care mă bucur acum (în miez de noapte).

Cu drag,
Antonia.

Da! Îmi doresc din inimă o lume precum ați descris-o atât de curat.

Vă doresc un an nou plin de bucuria cuvântului!

și prea frumos să nu fie remarcat. De multe ori cel mai mult spunem în cuvinte puține.

Un poem ce cuprinde adâncimile acestei lumi și a celei ce o întrece în înălțimi. Stelele sunt departe dar iată cât de ușor putem ajunge la ele, doar privindu-le, doar născându-se în templul inimilor noastre.

Un an nou plin de bucuria cuvântului!

Cu drag,
Antonia.

Emilian,

ai mare dreptate cu durerile trupești, din fericire pentru fiecare boală există un leac. Poezia este şi ea un bun analgezic pentru toate celalalte dureri. Mulțumesc pentru semn.


Domnule Popovici,

Vă mulțumesc pentru cuvintele luminoase. Mi-au bucurat inima.

Amândurora vă doresc un an nou încărcat cu multe bucurii, sănătate și împliniri!
Cu aleasă prețuire.

Am început sǎ gust poeziile precum bomboanele de ciocolată, dar invers: cutia mea se umple (în loc să se sfârșească) iar astăzi pe acest poem mi s-a oprit inima. Superb! De savurat.

Cred că poezia este singura monedă ce poate trece dincolo și plăti vămile văzduhului. E atât de multă dragoste aici, în aceste cuvinte. Inima bate, respiră iubire și o dăruiește în infinit inimii care iubește în cer.
Frumos, până la lacrimi.

Un poem cald, plin de inimă, scris de pe planeta dragostei. Imagini care strălucesc:

“Ai încăput, dintr-o scoică, la mine în pântec, ca o maree“

“luna m-a trimis afară să închid în urmă, planeta, cu o ușă“

Întotdeauna te citesc cu mare drag.
Îți doresc un an nou cu infinite bucurii și împliniri! Iubirea să lumineze ca un soare neobosit peste inima ta!

Cu bucuria lecturii.

Un poem luminos precum Sărbătoarea ce o vestește.

“Cerneală de lumină-n foaie torn
Şi-n ochii mei de vesel e o ploaie
Crăciun vesteşte îngerul din corn.“

Cu bucuria lecturii.

Un poem pentru suflet. Am citit și parcă toate grijile acestei lumi s-au topit. Atât de frumos luminează cuvintele.

“Marea bucurie a Crăciunului ajunge azi
În bucuria de Sfântul Ștefan
Modelul meu de iertare
Prin ultimele lui cuvinte
“Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”
Dă-mi, Doamne, Bucuria Iubirii și-a Iertării”

“O noapte de Lumină
Face ziuă în inima mea“

În bucuria lecturii.