Poezie
Printre caracali și corali
lui Ionuț... (dream(s))
2 min lectură·
Mediu
Ionuț, cântecul acesta este pentru tine
Astupă-ți urechile cu o mână, pentru că e un cântec cam mare
Iar tu ești mărunt... Ai încăput, dintr-o scoică, la mine în pântec, ca o maree
Te-am visat
Te-am uitat
Apoi marea s-a retras iar apoi am rămas numai eu
Pesemne, luna m-a trimis afară să închid în urmă, planeta, cu o ușă,
Am tras, ușa
Doar ca să te găsesc, din nou, pe o stea...
Și să pleci, de aici, repede, pentru că îți place să fugi, mult
Ce faci, Ionuț? Ai plecat, deja?
Eu am rămas în acest semicerc, mă lupt cu o vrăjitoare
Pe acești bulgări de pământ gras și mănos
Ca să nu mă prea sperie, seara...
Nu mă sperie, numai trag în mine păsări și aluviuni vechi
Îmi place aici, Ionuț, îți acopăr pașii cu mâna
Și trag valurile peste mine
În nas
Am un inel mare... indian... egiptean...
Vrei să ți-l arăt?
Unde e steluța pe care te-ai așezat?
Sticluța cu parfum, unsă-i?
E un rechin, mai în urmă, cred că vrea piciorul meu
Dar luna nu îl lasă...
Lasă, Ionuț, lasă...
Iar la mine pe degete e și un rac
Dacă aș fi avut în viața aceasta un băiat, i-aș fi spus Ionuț
Și l-aș fi făcut cu bărbatul perfect...
Un Jamie Harrison cu un nume de balet
Dar nu l-am găsit, pentru că sunt imperfectă
Imperfecțiunea zace în aceste două mâini și aceste două picioare
Calc strâmb, dar zic drept
Și pe sub bluză am doi țipari, care trag de mine, în mare
Nu găsisem prințul, pe nicăieri
Și vrăjile mă țin de limbă să mi-o smulgă afară...
Mica Sirenă se-ntoarce
Coadă de sirenă să nu se prindă de mal ci valuri să o arunce la Tata
Unde ești Ionuț
Vino înapoi, vino, vino...
051.154
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 299
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Printre caracali și corali.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14176691/printre-caracali-si-coraliComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEMulțumesc mult, e un poem drag, pentru că îmi place copiii. Pentru ei e această lume. Crăciun fericit!
0
IE*e un poem drag, căci îmi plac copiii, sunt dragi, în inima simțitoare
0
ZADistincție acordată
Un poem cald, plin de inimă, scris de pe planeta dragostei. Imagini care strălucesc:
“Ai încăput, dintr-o scoică, la mine în pântec, ca o maree“
“luna m-a trimis afară să închid în urmă, planeta, cu o ușă“
Întotdeauna te citesc cu mare drag.
Îți doresc un an nou cu infinite bucurii și împliniri! Iubirea să lumineze ca un soare neobosit peste inima ta!
Cu bucuria lecturii.
“Ai încăput, dintr-o scoică, la mine în pântec, ca o maree“
“luna m-a trimis afară să închid în urmă, planeta, cu o ușă“
Întotdeauna te citesc cu mare drag.
Îți doresc un an nou cu infinite bucurii și împliniri! Iubirea să lumineze ca un soare neobosit peste inima ta!
Cu bucuria lecturii.
0
IEMulțumesc Antonia! Cu drag, te-am primit în pagină și multe salutări, mai dinainte de anul nou! Să fie un an spornic, și pentru tine, cu multe realizări pe toate planurile! Mulțumesc că ai trecut și pentru steluță!
Cu prietenie, Iulia
Cu prietenie, Iulia
0
mai intim, din care să rezulte confesiunea
îl observ ca pe un fragment, ca pe o scenetă dintr-o piesă unde, visul, visarea, regretul, prezentul sufocant, singurătatea, produc personajului actul meditativ
așa am văzut... perdele, la o fereastră mare și larg deschisă, care flutură în adierea vântului, într-o cameră de castel (nu știu de ce simt să observ camera ai înaltă, din piatră, mare... poate ca să accentueze singurătatea) și personajul făcând această destăinuire sieși...
mai târziu am putea afla că este vorba despre un trecut care a continuat să dospească o suferință în sufletul personajului
imaginația mea terestră:))