Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Chiar dacă Cristi nu e aici l-am visat în cea mai bună lume care ar trebui să existe

aceste cuvinte se scriu de aproape treizeci de ani

2 min lectură·
Mediu
În ‘96, Cristi (fratele mai mic al tatei) a murit după ce s-a aruncat de la etajul patru, sărind prin fereastră. De aproape treizeci de ani mi-e frică să mă privesc în cioburi. Curând camera lui s-a făcut o pasăre ce visa sǎ-și taie din aripi. Nu împlinisem nici șapte ani când am văzut pentru prima dată cuiele înflorind în lemnul singurătății. Era prea multă lume doar eu culegeam flori ele intrau înapoi în pământ și nu mai aveau să fie văzute vreodată. Nu știam că poezia poate fi o promisiune care are puterea să treacă dincolo. Viața are o groapă comună pentru toți iar sinucigașii sunt lepădați în capătul cimitirului. Dar în lumea asta se judecă dupǎ mintea oamenilor iar ei nu știu câtă dragoste poate plânge în ochii unui copil. Cristi avea douăzeci și unu de ani neîmpliniți și trupul lui frumos primea deja botezul pământului. Nu puteam să vărs lacrimi căci moartea era vie și lacrimile ei nu mai au niciun gust care să poată fi încercat. I-am păstrat cărțile preferate uneori făceam avioane din hârtie și coloram cuvinte pentru lumea lui. Am scris cu degetul retezat pe toate ușile de la morgă dar dragostea nu mi-a răspuns. Să fii îndrăgostit e ușor, să iubești e atunci când am înțeles cǎ Dumnezeu mi-a dat o foaie albă pe care să pot săruta cel mai frumos rai pentru Cristi.
051991
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
231
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Chiar dacă Cristi nu e aici l-am visat în cea mai bună lume care ar trebui să existe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/jurnal/14177247/chiar-daca-cristi-nu-e-aici-l-am-visat-in-cea-mai-buna-lume-care-ar-trebui-sa-existe

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGP
Distincție acordată
George Pașa
În preajma morții, mă simt așa de mic, încât mi-e imposibil aproape de a spune ceva. Dumnezeu să-l ierte pe Cristi! Las un semn luminos pentru sufletul lui. Și pentru sufletul tău frumos.

P.s. În ultimul enunț, lipsește un „i” („să fii”).
0
@george-pasaGP
George Pașa
„mi-e aproape imposibil”
0
@emilian-licanEL
Distincție acordată
Emilian Lican
,,cuiele
înflorind în lemnul singurătății."
Cred eu că și tristețea naște poezie!
0
@gabriel-nicolae-mihailaGM
Distincție acordată
e spațiul care unește lumile, iar din mâinile tale se întâmplă atât de frumos și de natural. Ai niște imagini care sunt foarte puternice, fiecare în dreptul ei poate fi o poezie de sine stătătoare. Lumină!
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Domnule Pașa,

Vă mulțumesc din suflet pentru semnul și gândul luminos (am corectat unde mi-ați spus, vă mulțumesc din nou). Cristi avea grijă de mine când eram mică iar pierderea lui a lăsat un gol pe care mereu încerc să-l umplu prin poezie și rugăciune, uneori ele se amestecă în mine. Cu toate că eram micuță când el a plecat, nu pot să uit felul lui remarcabil, fermecător de a fi, îl vedeam ca pe un prinț (precum întruchiparea tânărului din Luceafărul descrisă de Eminescu) era deosebit de carismatic, atent, generos, inteligent.
Datorită lui mereu am avut dorința de a ajuta oamenii din jurul meu (am ales inclusiv profesia de asistent social tot datorită lui), păcat că pe el nu am reușit să-l salvez (timpul meu încă nu sosise când al lui deja se terminase), sunt sigură că dacă ar fi primit ajutorul necesar ar fi fost astăzi aici, în februarie ar fi trebuit să împlinească 50 de ani dar a rămas poezie. Cred că (inconștient) i-am dedicat acest poem pentru vârsta frumoasă care ar fi trebuit să o împlinească pe pământ.

Emilian,

Mulțumesc pentru trecerea luminoasă. Așa este, aceste cuvinte s-au scris cel mai greu. Sper ca ele să lumineze până sus.

Gabriel,

Îți mulțumesc pentru cuvintele pline de lumină.
Toată lumina ce s-a aprins aici îmi încălzește inima.

Cu deosebită gratitudine domniilor voastre,
Antonia.


0