Jurnal
Chiar dacă Cristi nu e aici l-am visat în cea mai bună lume care ar trebui să existe
aceste cuvinte se scriu de aproape treizeci de ani
2 min lectură·
Mediu
În ‘96, Cristi (fratele mai mic al tatei) a murit
după ce s-a aruncat de la etajul patru, sărind prin fereastră.
De aproape treizeci de ani mi-e frică să mă privesc în cioburi.
Curând camera lui s-a făcut o pasăre ce visa sǎ-și taie din aripi.
Nu împlinisem nici șapte ani
când am văzut pentru prima dată cuiele
înflorind în lemnul singurătății.
Era prea multă lume
doar eu culegeam flori
ele intrau înapoi în pământ și nu mai aveau să fie văzute vreodată.
Nu știam că poezia poate fi o promisiune care are puterea
să treacă dincolo.
Viața are o groapă comună pentru toți
iar sinucigașii sunt lepădați în capătul cimitirului.
Dar în lumea asta se judecă dupǎ mintea oamenilor
iar ei nu știu câtă dragoste poate plânge în ochii unui copil.
Cristi avea douăzeci și unu de ani neîmpliniți
și trupul lui frumos primea deja botezul pământului.
Nu puteam să vărs lacrimi
căci moartea era vie și lacrimile ei nu mai au niciun gust
care să poată fi încercat.
I-am păstrat cărțile preferate
uneori făceam avioane din hârtie și coloram cuvinte pentru lumea lui.
Am scris cu degetul retezat pe toate ușile de la morgă dar dragostea nu mi-a răspuns.
Să fii îndrăgostit e ușor, să iubești e atunci când am înțeles cǎ Dumnezeu mi-a dat o foaie albă pe care să pot săruta cel mai frumos rai pentru Cristi.
051.998
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 231
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Chiar dacă Cristi nu e aici l-am visat în cea mai bună lume care ar trebui să existe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/jurnal/14177247/chiar-daca-cristi-nu-e-aici-l-am-visat-in-cea-mai-buna-lume-care-ar-trebui-sa-existeComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GP„mi-e aproape imposibil”
0
ELDistincție acordată
,,cuiele
înflorind în lemnul singurătății."
Cred eu că și tristețea naște poezie!
înflorind în lemnul singurătății."
Cred eu că și tristețea naște poezie!
0
GMDistincție acordată
e spațiul care unește lumile, iar din mâinile tale se întâmplă atât de frumos și de natural. Ai niște imagini care sunt foarte puternice, fiecare în dreptul ei poate fi o poezie de sine stătătoare. Lumină!
0
ZADomnule Pașa,
Vă mulțumesc din suflet pentru semnul și gândul luminos (am corectat unde mi-ați spus, vă mulțumesc din nou). Cristi avea grijă de mine când eram mică iar pierderea lui a lăsat un gol pe care mereu încerc să-l umplu prin poezie și rugăciune, uneori ele se amestecă în mine. Cu toate că eram micuță când el a plecat, nu pot să uit felul lui remarcabil, fermecător de a fi, îl vedeam ca pe un prinț (precum întruchiparea tânărului din Luceafărul descrisă de Eminescu) era deosebit de carismatic, atent, generos, inteligent.
Datorită lui mereu am avut dorința de a ajuta oamenii din jurul meu (am ales inclusiv profesia de asistent social tot datorită lui), păcat că pe el nu am reușit să-l salvez (timpul meu încă nu sosise când al lui deja se terminase), sunt sigură că dacă ar fi primit ajutorul necesar ar fi fost astăzi aici, în februarie ar fi trebuit să împlinească 50 de ani dar a rămas poezie. Cred că (inconștient) i-am dedicat acest poem pentru vârsta frumoasă care ar fi trebuit să o împlinească pe pământ.
Emilian,
Mulțumesc pentru trecerea luminoasă. Așa este, aceste cuvinte s-au scris cel mai greu. Sper ca ele să lumineze până sus.
Gabriel,
Îți mulțumesc pentru cuvintele pline de lumină.
Toată lumina ce s-a aprins aici îmi încălzește inima.
Cu deosebită gratitudine domniilor voastre,
Antonia.
Vă mulțumesc din suflet pentru semnul și gândul luminos (am corectat unde mi-ați spus, vă mulțumesc din nou). Cristi avea grijă de mine când eram mică iar pierderea lui a lăsat un gol pe care mereu încerc să-l umplu prin poezie și rugăciune, uneori ele se amestecă în mine. Cu toate că eram micuță când el a plecat, nu pot să uit felul lui remarcabil, fermecător de a fi, îl vedeam ca pe un prinț (precum întruchiparea tânărului din Luceafărul descrisă de Eminescu) era deosebit de carismatic, atent, generos, inteligent.
Datorită lui mereu am avut dorința de a ajuta oamenii din jurul meu (am ales inclusiv profesia de asistent social tot datorită lui), păcat că pe el nu am reușit să-l salvez (timpul meu încă nu sosise când al lui deja se terminase), sunt sigură că dacă ar fi primit ajutorul necesar ar fi fost astăzi aici, în februarie ar fi trebuit să împlinească 50 de ani dar a rămas poezie. Cred că (inconștient) i-am dedicat acest poem pentru vârsta frumoasă care ar fi trebuit să o împlinească pe pământ.
Emilian,
Mulțumesc pentru trecerea luminoasă. Așa este, aceste cuvinte s-au scris cel mai greu. Sper ca ele să lumineze până sus.
Gabriel,
Îți mulțumesc pentru cuvintele pline de lumină.
Toată lumina ce s-a aprins aici îmi încălzește inima.
Cu deosebită gratitudine domniilor voastre,
Antonia.
0
P.s. În ultimul enunț, lipsește un „i” („să fii”).